Într-un interviu acordat cu prilejul unei conferinţe medicale ce va fi organizată la Galaţi, medicul legist Călin Scripcaru face câteva mărturisiri de o savoare inegalabilă, desprinse parcă din instrumentarul scriitoricesc al creatorilor Povestirilor din criptă: „Medicina legală (…) este una din cele mai captivante specialităţi medicale pentru că, în primul rând, nicio zi nu seamănă cu cealaltă, în fiecare zi având parte de ceva nou. (…) În privinţa organelor, datele cele mai multe despre cauza morţii le dă creierul. Însă, fiecare organ poate aduce ceva nou. Când faci o autopsie este ca şi când studiezi o haină pe care ai găsit-o undeva. Te uiţi să vezi dacă are vreo ruptură, vreo cusătură proastă, vreo pată sau o culoare deosebită”. Însă confesiunile distinsului profesor ating apogeul atunci când afirmă: „Nu este traumatizantă psihic meseria, însă în primii ani de Medicină legală am avut o perioadă în care nu am putut să mănânc creier, de niciun fel”. Să înţelegem că acum domnul doctor consumă creier? Şi dacă da, de care?
Scripcaru (pamflet): Da, dom’le, când eram tânăr legist, nu puteam deloc să mănânc creier, dar mi-a trecut. Acum, în loc de carte de bucate, folosesc un Atlas anatomic franţuzesc, că ăştia-s mai rafinaţi