Brainstorming de afaceri: cum să te branşezi la profit (pamflet)

Iaşul nu duce lipsă de oameni de afaceri puternici, cu solide conturi bancare. Unii dintre ei preferă anonimatul, fiind foarte rar văzuţi în public şi refuzând să epateze prin afişarea unui lux deşănţat. Printre astfel de bogătaşi lipsiţi de vizibilitate se află, de pildă, Ioan Pârău, proprietarul grupului TotalGaz, firmă cu o valoare de piaţă de peste 80 de milioane de euro. La fel de discret este şi Dan Stratan, consultant financiar şi posesor al unei averi uriaşe. De asemenea, Lucian Grecu, proprietarul Hotelului Unirea, nu rupe gura târgului prin apariţii mondene. Legaţi de această frăţie a modestiei, cei trei au fost recent protagoniştii unor întâmplări ciudate.

Un birou elegant, având pereţii tapetaţi cu numeroase postere turistice. La o masă, Lucian Grecu cercetează atent un prosop de baie. În încăpere intră Dan Stratan.

Dan Stratan: – Vă salut, domnu’ Grecu! Dar ce faceţi, vă pregătiţi de mers la ştrand?

Lucian Grecu: – Nu, studiam acest prosop, o adevărată bijuterie. L-am adjudecat la o licitaţie organizată în Dubai, la Burj Al Arab. Face parte din colecţia toamnă – iarnă a anului trecut şi a fost folosit o singură dată de un miliardar chinez.

Dan Stratan: – Oho, interesant! Şi cât aţi dat pe el?

Lucian Grecu: – Nimic! De când se plăteşte pentru prosoapele de hotel? Ce naiba, sunt vechi în branşă şi ştiu cum merge treburile. Dar ia loc, te servesc cu o cafea?

Dan Stratan: – Nu, mulţumesc, sunt un pic pe fugă. Spuneţi-mi de ce m-aţi invitat.

Lucian Grecu împătureşte cu grijă prosopul şi se apleacă spre Stratan, pentru a fi auzit mai bine.

Lucian Grecu: – Am nevoie de sfatul tău. Ştiu că eşti un guru în materie de finanţe, ai colaborat îndeaproape cu Sorin Ovidiu Vântu, deci ai recomandări serioase. Te rog, învaţă-mă nişte şmecherii să fac bani, bani mulţi!

Dan Stratan: – Păi asta nu e pe gratis. Ştiţi, costă bani ca să faci bani.

Lucian Grecu: – Grecu plăteşte! Sau turcu’? În fine, nu-i o problemă, te răsplătesc eu cumva.

Dan Stratan: – Ok, să mă gândesc. Aţi putea să faceţi un fond naţional de investiţii, la care…

Lucian Grecu (punându-şi speriat mâna la gură): – Aoleu, nu mă lua cu din astea! Vreau să îmi petrec bătrâneţile în Seychelles, nu în Madagascar.

Dan Stratan: – Hm, cred că mai simplu ar fi să pornim de la o realitate, pe care apoi să o exploatăm. Ştiam că aveţi o investiţie imobiliară pe undeva.

Lucian Grecu: – Da, vreau să construiesc nişte bloculeţe mici, mici… Nu multe, vreo cinci cu 11 etăjuţe, prin zona Nicolina. Un mizilic, nu e mare lucru. Ştii, de când am devenit patronul Hotelului Unirea, sunt fascinat de blocurile turn. Aş fi vrut să le fac de 25 de etăjuţe, dar dacă atât s-a putut, de 11, asta e…

Dan Stratan se ridică de la masă şi se foieşte prin birou.

Lucian Grecu: – Ei, ce zici, e o afacere cu potenţial?

Dan Stratan: – Ar fi o idee… Iată, ce ar fi dacă aţi face câteva apartamente mai exlusiviste? În sensul că, de pildă, pe ţeava de la robinetul din baie să curgă şampanie. Sau un vin bun. La robinetul de apă caldă să fie, de pildă, vin roşu, iar cel de apă rece, un vin alb, demisec… Ce ziceţi?

Lucian Grecu: – Sună foarte bine propunerea ta!

Dan Stratan: – Ca un clinchet de pahare!

Lucian Grecu: – Dar cine să-mi facă o asemenea reţea de ţevi, robineţi, coturi?

Dan Stratan: – Ştiu eu un meseriaş bun, un instalator profi. Dan Pârău, de la TotalGaz! Omul e un zeu al conductelor de gaz, manometrelor, filtrelor, tot ce ţine de ţevăraie. Garantez lucrare de calitate!

Lucian Grecu: – Bine, batem palma! Fă-mi lipeala cu tipul.

Biroul lui Ioan Pârău. Un interior modest, câteva scaune de lemn, un pupitru simplu, pe care se află câteva hârtii, o sugativă, o călimară cu cerneală, diverse garnituri de cauciuc risipite printre robineţi de diferite forme şi mărimi. Lucian Grecu intră în încăpere tocmai când Pârău aspira cu putere dintr-o lampă cu gaz.

Ioan Pârău: – Ahh, nimic nu se compară cu mirosul de metan din zori!

Lucian Grecu: – Bună ziua, mă scuzaţi, domnul Ioan Pârău?

Ioan Pârău: – Total Ioan Pârău! Cu ce vă pot racorda?

Lucian Grecu: – O clipă. Mă scuzaţi, pot să-mi aprind o ţigară?

Ioan Pârău: – Doar dacă doriţi să ne pulverizăm în două secunde.

Grecu îşi bagă ţigara în pachet.

Lucian Grecu: – Domnule Pârău, să nu ardem gazul. Am venit la dumneata cu o propunere de afaceri. Construiesc un ansamblu rezidenţial şi vreau să instalez în bucătării şi băi nişte robinete prin care să curgă nu lapte şi miere, ci ceva mult mai bun: vin şi şampanie. Ai înţeles ideea?

Ioan Pârâu: – Ai venit la omul potrivit. Dă-mi schiţele apartamentelor şi te rezolv cât ai spune foc! Aşa e că arzi de nerăbdare?

După două luni. Primul apartament dotat cu instalaţia miraculoasă este inspectat de către Lucian Grecu şi Ioan Pârău. Emoţionat, Grecu dă drumul la un robinet din care curge apă minerală.

Lucian Grecu: – Ce-i asta, apă? Eu ţi-am spus de vin şi şampanie!

Ioan Pârău: – Hai, dom’le, e vară. E sezonul şpriţurilor, chiar ne uităm tradiţiile? Normal că la chiuvetă curge apă minerală carbogazificată. Doar sunt patronul lui TotalGaz!