Predare de şefie la Palatul Oştirii din Copou, acolo unde zilele trecute colonelul Remus – Hadrian Bondor l-a înlocuit pe generalul de brigadă Dragoş Iacob în fruntea Brigăzii 15 Mecanizate Podu Înalt. Generalul Iacob a ocupat funcţia de comandant al Garnizoanei Iaşi doar un an şi jumătate, schimbarea sa fiind motivată de promovarea în cadrul Statului Major al Apărării. De altfel, şi comandantul dinaintea lui Iacob, generalul Nicolae Tonu a plecat într-o funcţie cel puţin la fel de importantă ca şi cea de la Iaşi, respectiv locţiitor al şefului Diviziei 4 Infanterie Gemina, asta dacă-şi mai pune cineva întrebări în privinţa eficienţei mecanismului de rotaţie a cadrelor în Armată. După ceremonia din Copou, fostul şi actualul comandant al militarilor ieşeni au purtat o scurtă discuţie la popotă, prinsă din zbor de iscoada noastră.
Dom’ general, frumoasă ceremonie, dar era mai bine s-o facem primăvara, când se mai urcă un pic în grad
Dragoş Iacob: Hadriane, iată, acum ai ocazia să demonstrezi că porţi cu adevărat un nume de mare strateg militar. Iarna a cam trecut, deci misiuni prea grele în lupta cu troienele nu o să ai, aşa că trebuie să gândeşti pe termen ceva mai lung, poate chiar mai departe de inundaţiile din primăvară.
Hadrian Bondor: Domnule general, de ce vreţi să-mi stricaţi bucuria momentului? Cafeaua de aici e chiar bună. Şi, apoi, doar ştiţi că eu sunt specializat mai mult pe arma antiaeriană, deci aş putea fi foarte util pe partea de rachete antigrindină, dacă e să rămânem pe harta tactică a meteorologiei.
Chestia e că la Iaşi nu prea avem rachete. Poate doar câte una, trasă de băieţii de la Poli în timpul meciurilor din Copou, să ajungă din întâmplare în curtea Garnizoanei. În rest, nimic nu străbate cerul senin al Iaşului. Bine, s-ar putea să fim vizaţi la un moment dat de un asalt al Escadrilei Ciorile Copoului, dar să nu le bagi în seamă, avem un tratat de neagresiune cu ele. Nu le atacăm, iar în schimb scăpăm cu taburile neatinse de rahat.
Sincer, sper să nu stau prea mult la Iaşi. Având în vedere că sunt priceput la lupta cu rachete, poate prind un post la scutul de la Deveselu.
Foarte bine, mă bucur că ţinteşti mai sus, e şi firesc pentru un specialist de antiaeriană. Acolo o să ai treabă cu americanii, e altă mâncare de peşte, te simţi şi tu un pic mai în buricul NATO. Dar mai e până acolo, deocamdată trebuie să te obişnuieşti cu smârcurile de la Podu Înalt.
Nu-i nimic, eu sunt pregătit, domnule general. Ştiţi, pe lângă Hadrian, mă numesc şi Remus, deci pot să-mi ctitoresc o carieră frumuşică de comandant în dealul Copoului, mai strălucitoare chiar şi decât Roma antică. Ave, mărite general!