Deja legendarul Raed Arafat a devenit un model şi pentru un ieşean care îi calcă pe urme. Marius Graţian Benchea este coordonatorul Serviciului Voluntar de Ambulanţă din Iaşi, un tânăr entuziast şi foarte implicat în promovarea proiectului său. Împreună cu câteva zeci de colaboratori, Benchea organizează prin şcoli cursuri de acordare a primului ajutor, instalează prin oraş defibrilatoare publice şi alte lucruri de folosinţă celor aflaţi la ananghie medicală. Mai multe despre gândurile entuziaste ale lui Graţian am aflat din paginile jurnalului său personal.
– Sunt foarte încântat de ritmul meu de lucru. În fiecare dimineaţă, mă trezesc entuziast, cu poftă de viaţă. Evident, la această stare tonică, o mare contribuţie şi-o aduce alarma ceasului deşteptător, care imită perfect sirena unei ambulanţe din New York. Fiind fan al serialelor E.R. sau Anatomia lui Gray, nici nu puteam găsi un sunet mai motivaţional. Nici Chicago Hope nu era rău, dar e cam vechiuţ şi depăşit ca tehnică. Bun, după ce mă ridic din pat, repet în faţa oglinzii câteva replici din Dr. House. Tare tipul, mi-ar fi plăcut să fiu la fel sarcastic ca el. Apoi, iau micul dejun. Inutil să mai menţionez că îmi place să mă antrenez în timp ce mănânc. Mă prefac că mă înec cu o felie de salam şi-mi aplic metoda Heimlich. E mai greu de unul singur să fac asta, dar vreau să experimentez absolut tot în materie de acordarea primul ajutor. Mai am un test, dar ăla îl fac mai pe seară. Deschid televizorul la întâmplare pe un talk show politic, iar după jumate de oră îmi iau tensiunea. Am constatat că am valori sensibil mai mari dacă mă uit la Realitatea TV, dar sper ca asta nu înseamnă că am devenit un om cu pasiuni politice. Apoi, pe la prânz, ies prin oraş. Inspectez locurile în care am montat defibrilatoare publice. Aşa sunt eu. Alţii se duc să se relaxeze în parc, eu mă deconectez admirând defibrilatoarele. Nu mai spun că am văzut pe un site de specialitate nişte modele performante, mai să-mi lase gura apă. Şi apoi, mă gândesc că sunt cam puţine aparatele pe care le-am pus prin oraş. Visul meu e ca fiecare ieşean să aibă acasă un defibrilator. E bun şi ca armă de apărare, cu electroşocuri. Îţi intră un bandit în casă, pac, îi lipeşti o ventuză din aia pe piept, de ţi-l catapultează pe fereastră. Oricum, eu cred în proiectul ăsta. În fine, spre seară trag o privire în curte la ISU, iar dacă am timp, şi pe la Serviciul Judeţean de Ambulanţă. Mi-ar fi plăcut să copilăresc prin astfel de incinte. Să joc mingea printre căşti de pompieri, tuburi de oxigen, tărgi şi alte frumuseţi ale vieţii. Eh, asta e. Măcar acum recuperez timpul pierdut. Închei aici însemnările, am un apel de urgenţă: o intoxicare de presă!
Benchea (dreapta): Ia să vedem ce marfă ai aici. Două feşe, nişte spirt, o seringă. Cam slăbuţ, dar o cumpăr. La urma urmei, aşa a început şi cariera lui Raed