BĂTAIE DE JOC: copaci crescuți din temelia Filarmonicii

Unul dintre cele mai enervante lucruri pentru un ziarist este să vadă politicienii noștri lăudându-se cu ce n-au făcut. Dar cel mai enervant e să-i vezi tăind panglici la jumătate din lucrare și făcându-se că nu văd că restul se dărâmă. Iar asta nu ține de culoarea politică, ci de felul de a fi al omului. Dacă e nesimțit, e nesimțit și pace. De ce ne-am enervat noi așa? Păi, deunăzi am mers la teatru. De fapt, am vrut să mergem, că pe ușă era un afiș mare pe care scria că nu mai sunt bilete. Așa că ne-am plimbat nițel prin Centru. Pe stânga, foarte frumoasă, Casa Balș, sediul birourilor administrative ale Filarmonicii, inaugurată cu mare pompă prin 2012, după ce lucrările se târâiseră vreo 4 ani deși trebuiau terminate în doi. În dreapta, falnică pădure. Nu chiar pădure, ci crâng, dar oricum, cine s-ar aștepta să găsească în vreun oraș cu pretenții copaci crescuți din temelia Filarmonicii? Căci, cam așa e. Totuși, ce facem cu Filarmonica noastră? Nu de alta, dar e în reparații încă din 1991, când s-a stabilit că stă să cadă peste spectatori.

Încercare
Se pot face multe, și nu prea. Acum vreo doi ani, sătulă să tot aștepte de la București salvarea, Universitatea de Arte „George Enescu”, care administrează ansamblul de clădiri de pe Cuza Vodă, a pornit un proiect de reabilitare a corpului central, cel din stația de tramvai și a tronsonului 3A, de pe strada Stroescu. Acela trebuia de fapt demolat, cu păstrarea fațadei, și înlocuit cu o altă clădire, pe structură metalică. Aceeași rețetă ca la corpul 3B, aflat oleacă mai la deal. Finanțarea urma să se facă prin Programul Operațional Regional, prioritatea referitoare la conservarea și protejarea patrimoniului natural și cultural. Universitatea a avut însă ghinion. Proiectul era evaluat la 5,86 milioane de euro, în timp ce valoarea maximă finanțabilă era de 5 milioane de euro.

Nu a fost eligibil
Asta era însă o problemă minoră, pentru că la o adică se mai putea tăia ceva din lucrare, numai să se obțină banii. Partea proastă a fost însă că erau solicitanți eligibili doar unitățile administrativ-teritoriale, autoritățile administrației centrale, unitățile de cult și organizațiile neguvernamentale. Deci, țeapă. Se dau bani pentru clădiri istorice, dar nu universităților. Așa că proiectul a căzut. Ca penibilul să fie maxim, în același an, Filarmonica a fost decorată de Casa Regală pentru rolul său în cultura muzicală românească. Sediul stătea să se dărâme, dar instituția era decorată. Să nu te urci pe pereți?

Varianta a doua
Filarmonica nu a capitulat, totuși. Anul trecut, s-a apucat de alt proiect. Dacă nu se dau bani pentru refacerea vechii clădiri, foarte bine, cerem bani pentru o clădire nouă. Proiectul a și fost făcut, cel puțin pe hârtie, el prevăzând construirea unei clădiri cu două săli de concerte în curtea Filarmonicii, spre Colegiul Național „Octav Băncilă”. Ideea nu era nouă, dar fosta conducere a Consiliului Județean a respins-o dintr-un motiv bizar, acela că noua clădire n-ar fi fost vizibilă din stradă. De parcă o instituție de cultură ar avea ca rol să fie fundal pentru selfie-uri. Proiectul e scump, într-adevăr, fiind evaluat la 14 milioane de euro. Totuși, actualii șefi ai CJ par hotărâți să-l facă. CJ a aprobat recent un credit de angajament de 40.800 lei pentru realizarea planului urbanistic zonal necesar. De unde se va face rost de suma necesară construcției propriu-zise e mai greu de spus, dar măcar putem spera că cineva se agită pentru asta.

Se mută în cinema?
Bun, dar până să se construiască un nou sediu, ce face Filarmonica? Tot cântă de-o bucată de vreme ba la Palas, ba la liceul de artă, ba la Teatrul Luceafărul. Numai în fața cimitirului Eternitatea nu a ajuns să cânte biata noastră orchestră. Păi, ca soluție cel puțin provizorie a fost scoasă la interval altă idee mai veche. Care idee ar fi trebuit pusă în aplicare încă de acum doi ani, dacă șefii Regiei de distribuție a filmelor ar fi fost de înțeles. Mai exact, Filarmonica ar urma să cânte la cinema Victoria. Nu în paralel cu proiecția de filme, ci în locul ei. Și-așa cinematografele „clasice” nu prea mai au clienți, iar sonorizarea sălii merge și pentru concerte de muzică clasică. Ideea e în lucru, și destul de aproape de concretizare. Cu puțin noroc, din toamnă Filarmonica va avea în sfârșit un sediu care să fie al ei și care să nu cadă peste melomani.