Dom’le, de fo’ câteva săptămâni încoace, un tânăr om politic liberar a prins viteză în spațiul public. Livache Vrăjescu, alias ministrul liberar al culturii în guvernul din umbră, e foarte activ. Face conferințe de presă, dă interviuri pe la ziare, participă la emisiuni televizate. Și apoi montează totul și pune pe Facebook, în postări sponsorizate. Adică, dă și bani ca postările să ajungă la cât mai multă lume. Iar intervențiile par semi-profesioniste, făcute probabil de cineva cu oareșce cunoștințe în ale comunicării. Păi, și-atunci, care-o fi scopul? Cică Vrăjescu s-a săturat să fie a cinșpea roată la căruța liberară și vrea să-și construiască imaginea, pas cu pas (vorba unui contemporan celebru), în așa fel ca la viitoarele alegeri parlamentare să pupe și el un loc eligibil. Bre, nea Livache, dar nu-i cam devreme să arunci cu bănetul? Mai sunt trei ani până la alegeri.
E îndrăgostit de camerele tv: Goana asta după imagine, notorietate și prezență în spațiul public l-a cuprins, dar rău de tot, și pe direftorul Andrușca Apostolesei, de la cașcarabeta culturală din Tătărași. N-am stat să calculăm, dar suntem aproape convinși că omul petrece în studiourile tv, în conferințe de presă sau la fel de fel de sindrofii mult mai mult timp decât stă la serviciu. Zice-se că și el are gânduri de mărire politică. Iar asta cu prezența non-stop în presă e un pas obligatoriu ca să poată intra în liga mare. Dom’ direftor, iaca un simplu sfat, gratis: vezi că prea multă expunere strică. De fapt, ca-n orice activitate, tot ce e mult poate produce efecte contrare.
Mii de voturi irosite: E aproape oficial. Andrușca Postolaș, consilier local la 4 Iași, a rămas singur, singurel. Partidul ăla pe care s-a chinuit el să-l înființeze are un membru unic. Pe el. Ceilalți l-au părăsit și-au fugit la filiala locală a usereu. Toată lumea se întreabă care-i planul lui Postolaș, ce va face în continuare. Adică, deși a venit pe-un vot popular de vreo 13% se pare că va dispărea la fel de instant cum a și apărut. Singura șansă ar fi să se replieze și s-o taie și el la usereul local. Însă, mândru nevoie mare, cu coada pe sus, se lasă rugat. Și chiar rugat, tot nu acceptă. Și-atunci, ce-o să facă? Nimeni nu știe răspunsul la întrebarea asta. Iată, deci, câteva mii de voturi irosite. Asta-i viața, n-ai ce-i face.