Na belea. Cică la liberari se fac și se desfac deja listele pentru parlamentarele din 2020. Sigur din schema pentru locurile eligibile vor sări don’ profesor Mitică și senatoarea July Sclipici. Pe astea două locuri, bătaia e mare. Ar vrea să candideze și să se-aleagă în Parlament Sandu de la Moară, geamănul consilierului prezidențial. Dar și Livache din Brăteni, ministrul culturii din umbră, se vrea printre deputați. Tot cu pretenții ar fi și din zona consilierilor județeni liberari, dar și liderul de grup de la municipiu, junele advocat Edy. Păi, bine fraților, ați început să vă scoateți ochii cu doi ani înainte? Nu e cam devreme să întocmiți listele? În fine, cică o surpriză interesantă va fi și candidatul liberar pentru Consiliul Județean. Dar despre asta, într-un număr viitor.
Joacă în rol dublu: La școala superioară din Copou, aia de scoate absolvenți de studii superioare majoritatea șomeri, conducerea continuă să rămână cu rol decorativ. Rectorul interimar, madama Manu, nu face nicio mișcare fără aprobarea rectorului suspendat, adică (onor!) ministrul TT. Dar când spunem nicio mișcare, chiar așa este, nu este nicio exagerare. Deunăzi, ne-am întâlnit cu un amic jurnalist care a vrut să contracteze ceva publicitate pentru televiziunea la care lucrează, universitatea fiind interesată mai ales că mai urmează o sesiune de admitere. Ei, credeți că madama rector interimar a achiesat la ideea de a-și promova universitatea? Nici pomeneală. Cheile de la vistierie sunt deținute tot de don’ ministrul TT (’trăiți!). Păi, domn profesor, dumneata ești la două pupitre de comandă?
Și cu slănina în pod și cu varza unsă: Cei mai distractivi în consiliul local sunt aleșii reprezentând partidul lui alde Moliceanu și pemepiștii lui El Băse. De fiecare dată când se anunță o ședință tensionată, cu proiecte pe muchie de cuțit, mai ales cele de patrimoniu la care trebuie ca două treimi din consilieri să aprobe, aleșii alde și pemepe dispar în ceață. Se îmbolnăvesc subit, pleacă în concediu sau în delegație, adică au oricare altă îndeletnicire decât prezența în plen. Știți vorba aia, „fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă”. Și asta pentru că, de multe ori, directivele de la partid despre cum să voteze se ciocnesc dur cu propriile interese. Așa că o absență îi scoate în fața șefilor ierarhici, dar îi păstrează în relații cordiale și cu șefii orașului.