Încă o dată am avut dreptate și ce am pronosticat s-a adeverit 100%. Astfel, de la sfârșitul anului trecut, Marus Langă este șeful cancelariei prifectului venit pe filieră liberară, adică Grig de la Oraș. Dar aceasta este, se zice, doar prima parte a planului. A doua parte prevede o trecere a lui Langă de la prefectură la cejeu ca viceprezident. Hopa! Dar cum e posibil? Îmbătați încă de procentele de la prezidențialele din noiembrie, liberarii ieșeni se încurajează unii pe alții că vor câștiga și alegerile locale și, implicit, conducerea cejeului. Iar pentru fotoliul prezidențial ar urma să candideze don Costello, actual menestru. Iar dacă va câștiga, să-l ia adjunct pe Marus Langă. Hm, bă băieți, bun planul ăsta al vostru, însă are o mare belea: cam greu să câștigați localele.
O miză cât palatul universitar: Trosneală mare pentru obținerea funcției de reftor la școala superioară de doctori. În încleștare s-au prins Viorel Scripcă, actual reftor, și madama Norna, de la fabrica de dinți. Se vehiculează sume mari aruncate în jocul electoral pentru că, nu-i așa, și miza e uriașă: să birjărești, patru ani, fonduri de milioane de euro la cea mai bogată universitate din Iași. Se anunță trădări de ultim moment, repoziționări și redesenări ale hărților de interese. Deși, vorba lui tata Puiu, reftorul Scripcă pleacă cu prima șansă, contracandidata sa lovește des și tare. Se anunță chiar niște dezvăluiri de presă pentru ultimele zile din campanie. Ținem aproape și vă aducem cele mai picante informații din această bătălie.
Foame de funcții: Liberarii au pornit nebunia schimbării șefilor de la deconcentrate. Se fac numiri pe bandă rulantă, deși titularii au ocupat respectivele poziții, majoritatea, în urma unor concursuri. Foștii directori sunt amenințați, se înființează posturi noi de conducere pentru numirea liberarilor și alte asemenea șmecherii pentru a-și pune oamenii la butoane. Iar presiunea e mare și funcționează de jos în sus. E o listă cu oameni și funcții care e în permanentă schimbare. Unii sunt rezolvați, alții intră pe listă cu alte cerințe și tot așa. La liberari este ca la talcioc. Care urlă mai tare este rezolvat, care nu țipă, e luat de fraier și mai are de așteptat. Până la alegerile din vară, fenomenul va continua, liberarii fiind determinați să halească toate pozițiile importante.