Bărboi, biserica din inima Iașului care a supraviețuit buldozerelor comuniste după cutremurul din ’77

Metropola

În centrul Iașului, scăpată ca prin minune de zelul edilitar ce a distrus o bună parte din vechiul oraș, se înalță o biserică splendidă. E ciudată în felul ei, cu o arhitectură pe care nu o mai găsești niciunde în Iași: pereții alcătuiți din brâuri succesive de piatră și cărămidă, cu un pridvor înalt, străjuit de coloane ce par desprinse dintr-un vechi templu grecesc și înconjurată cu un zid de piatră, peste a cărui poartă se înalță turnul-clopotniță. Până și numele e ciudat: Bărboi. De fapt, biserica pe care o puteți admira în timpul vreunei plimbări prin Târgu Cucu e destul de nouă, construită fiind pe la jumătatea sec. XIX. Din cea veche, a rămas doar numele ctitorului: Bărboi. Despre biserica veche și cea nouă vom vorbi și noi azi.

Perioadă tulbure
Începutul sec. XVII a fost o perioadă tulbure pentru Moldova, cu domnii trecătoare și domnitori uitați. Ștefan Tomșa al doilea a domnit chiar mult: în două rânduri, vreo 6 ani în total. Un adevărat record pentru acea epocă. Ajunge la tron prima oară în 1611. La 1613, unul dintre boierii divanului, Ursu Bărboi rudă cu Sturdzeștii, începe construirea unei biserici închinate sfinților apostoli Petru și Pavel. Tot atunci, boierii se răscoală împotriva domnitorului. Acesta, iute de paloș, decapitează 75 dintre ei la un ospăț și face liniște în țară. Ursu Bărboi a fost inspirat și a stat acasă în acea seară. Doi ani mai târziu, biserica era gata, iar boierii se răscoală din nou. Bătălia are loc în Păcurari, în septembrie 1615, iar boierii sunt înfrânți. Mai puțin inspirat, Bărboi face parte dintre răsculați și sfârșește tras în țeapă. Fiul său avea să fie spânzurat în pragul casei bătrânești. Dacă mai avea răbdare două luni, Ursu Bărboi scăpa, pentru că în noiembrie Ștefan Tomșa este detronat în urma unei invazii polone.

Două turle
Prima biserică, cea construită de nefericitul Bărboi, era o biserică obișnuită pentru stilul moldovenesc moștenit de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Singurul lucru mai aparte era că avea două turle, în timp ce majoritatea bisericilor de atunci aveau una singură, dar în rest arăta ca oricare alta. Dacă ar fi supraviețuit timpului, ar fi fost probabil demolată, așa cum s-a întâmplat cu biserica Sf. Vineri din apropiere.

A slujit și Creangă
De demolarea bisericii Bărboi s-a ocupat natura. Două cutremure, petrecute în 1821 și 1829, au adus-o în stare de ruină. La 1839 ajunge însă domnitor Mihail Sturdza, urmaș al ctitorului Bărboi. Mare logofăt era verișorul domnitorului, Dimitrie Sturdza, proprietar al moșiei Miclăușeni, unde taman ce reconstruise biserica mănăstirii. Banii nu au fost niciodată o problemă în familia Sturdza. Dacă nu-i aveau, știau să-i facă, mai legiuit sau mai puțin. Dimitrie Sturdza avea bani, așa că s-a apucat să reconstruiască biserica din Iași a familiei. La urma urmei, era și o chestiune de prestigiu și imagine publică. Nu se cădea ca ditamai logofătul, văr cu domnitorul, să aibă în grijă o biserică ruinată. În doi ani, frumoasa biserică actuală, în stilul său bizantin, era gata. Aici a slujit o vreme, ca diacon, Ion Creangă. Fusese diacon la Golia, dar după ce nevastă-sa l-a înșelat cu starețul, fusese dat afară. Și-a găsit loc la Bărboi timp de doi ani, locuind în casa parohială ce se vede dincolo de zid. În 1865 însă, taman de Sf. Gheorghe, postul său a fost desființat și a fost alungat și de aici. Ca țiganul cu cortul, Creangă se mută din nou, la biserica Pantelimon, din Târgu Cucu.

A rezistat cutremurului
Prima biserică Bărboi, ca și cea de-a doua, fuseseră închinate mănăstirii Vatopedu de la Muntele Athos. Aveau moșii la Rediu sau Coropceni, vii, dugheni, care aduceau venituri serioase. După secularizarea averilor mănăstirești de către Alexandru Ioan Cuza, mănăstirea este desființată, rămânând o simplă biserică parohială. Și-a îndeplinit acest rol timp de încă un secol, până a venit un nou cutremur, cel din 1977. Acesta nu a lovit-o foarte grav, dar în perioada comunistă asta nu însemna mare lucru. Centrul Iașului nu fusese prea afectat, dar buldozerele au transformat vechile case în moloz încă înainte să vină comisia care să inventarieze pagubele produse de cutremur. Biserica Bărboi ar fi putut fi și ea demolată, dar mitropolitul a vrut altfel, iar cuvântul lui Teoctist Arăpașu cântărea greu. La începutul anilor ’90, au început lucrările de restaurare care au durat 8 ani, biserica fiind resfințită în 1988. Nu știm însă cât de serioase au fost lucrările de atunci, câtă vreme turnul-clopotniță, consolidat în anii ’80, trebuie acum consolidat din nou…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *