Bani aruncați la tomberon: topul celor mai PĂGUBOASE investiții publice

Dacă există o zicală care să surprindă perfect chintesența spiritului românesc, aceasta este, fără doar și poate, cea care spune că nu ești om dacă nu ai făcut un copil, nu ai sădit un pom și nu ai construit o casă. Un candidat la prezidențiale a fost înjurat copios de-a lungul campaniei electorale pentru „crima” de a nu avea copii. Nu conta ce voia să facă, ci doar că nu avea copii. Când ne-am însurat, a trebuit să plătim și taxa de pom, căci, nu-i așa, trebuie să plantezi și un copac, nu? Că n-am auzit de vreun program de împăduriri demarat cu banii strânși de la miri, e altă discuție. În ce privește casa, nu există șef al vreunei autorități publice care să nu aibă vocație de ctitor. O biserică, o piață, o budă, ceva tot trebuie să facă pentru a avea unde să monteze o placă de marmură cu numele lui. Boala e veche. Un domnitor muntean a reușit acum vreo patru sute de ani performanța de a fi pictat în aceeași biserică de două ori. Odată ca ctitor, pe un perete, a doua oară ca domn, pe peretele opus. Absolut inutil, dar istoricii și-au bătut capul ani în șir să-i priceapă logica. De fapt, multe investiții se fac la noi absolut inutil, de dragul de a se face. Despre vreo câteva vom vorbi și noi în cele ce urmează.

Spre nicăieri
Aproape fără concurență, cea mai inutilă investiție din Iași a fost telescaunul de la Ciric (foto sus), care pleacă de niciunde pentru a ajunge nicăieri. De fapt, taie o curbă și cam atât. Trece prin pădure, așa că dacă te urci în el nu vezi nimic altceva decât copaci. Nici măcar nu-i vezi de sus, să zici că ai oleacă de priveliște. Stâlpii telescaunului sunt prea scunzi pentru asta. Nici poziționarea nu-l face mai atractiv. Atunci când a fost inaugurat, un ieșean a venit la festivitate cu schiurile în spinare și echipament complet, chit că era vară. Omul arăta astfel că telescaunul ar fi fost mai util pe pârtia de schi decât pe dealul Șorogari. Cei 363 de metri ai telescaunului au costat 6,4 milioane lei, bani care se vor recupera din bilete în peste 400 de ani, fără a lua în calcul întreținerea, reparațiile sau salariile celor care-l deservesc. Spre comparație, la Miroslava s-a construit, cu trei milioane de lei, o sală de sport care aduce încasări anuale de 150.000 lei. La un an de la inaugurarea telescaunului, se vorbea de o prelungire a lui peste lacul Ciric, pentru a-i da o oarecare noimă. Se vorbea, că nu s-a mai auzit nimic. Mai bine poate, că cine știe cât ar mai fi costat și asta.

Parc Științific și Tehnologic, ioc
Tot inutile, ba încă și mai scumpe, s-au dovedit și investiții „cu ștaif” făcute de Consiliul Județean. În 2007, după 7 ani de la lansarea proiectului, a fost tăiată panglica inaugurală a Parcului Științific și Tehnologic „Tehnopolis”. Acesta ar fi trebuit să găzduiască activități de cercetare și dezvoltare a afacerilor, transformând Iașul într-un Silicon Valley, iar zona CUG într-o pepinieră de firme vioaie și entuziaste. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea, iar CJ a sărbătorit ca pe o victorie faptul că a reușit să dea cu chirie clădirea principală a complexului către concernul german Siemens, care căuta birouri. Nici Siemens n-a făcut mulți purici la Tehnopolis, pentru că parcul nu fusese gândit ca spațiu de birouri. Până la urmă, Tehnopolis a ajuns să găzduiască vama. 6 milioane de euro pentru un sediu de vamă și un cântar auto. Faină investiție.

Ingredientele eșecului
Tot Consiliului Județean îi aparține și Centrul Expozițional Moldova (foto). Gândit să ia locul Sălii Polivalente ca spațiu expozițional, acesta ar fi trebuit să aibă succesul garantat. Nu de alta, dar nu există în Iași nicio clădire construită special pentru a găzdui expoziții. Deschis în 2010, centrul a găzduit însă doar cinci expoziții, și alea gratuite. Lipsa unui spațiu expozițional extern și o proastă compartimentare interioară a celor 5.000 mp existenți au reprezentat ingredientele eșecului. Astfel, 9 milioane de euro s-au dus pe apa sâmbetei, iar centrul expozițional a ajuns până la urmă să fie închis. Întreținerea lui costă anual 150.000 de lei, iar periodic se mai cheltuie niște bani pentru reparații.

Tot bani de-ai noștri
S-ar putea spune că toate astea au fost investiții din fonduri europene, așa că măcar nu s-au cheltuit bani aiurea din bugetul local. S-ar putea, doar că ar fi o eroare. România contribuie anual cu 1% din PIB la bugetul Uniunii Europene, așa că o bună parte din banii „nerambursabili” veniți de la Bruxelles reprezintă de fapt bani plătiți în avans de români din buzunarul lor, în contul taxelor și impozitelor. Apoi, nu doar fondurile europene sunt tocate prostește, ci și bugetele locale.

Bani aruncați la gunoi
Anul trecut, Consiliul Local a aprobat alocarea de fonduri pentru montarea unei pardoseli moderne în Sala Polivalentă și pentru cumpărarea unei tabele omologate. Ideea nu era chiar proastă. În lipsa unei Săli Polivalente noi, proiect vehiculat de ani buni, măcar să nu-și rupă picioarele handbaliștii și baschetbaliștii pe parchetul vechi de pe vremea Împușcatului. Tabela era și ea necesară, pentru că pentru lipsa ei, echipa de baschet ieșeană primea regulat amenzi de câte 500 de euro. Pardoseala trebuia să coste 300.000 de lei. Până la urmă, a costat 470.000 de lei, iar tabela n-a mai fost cumpărată deloc. Între timp, echipele care foloseau Polivalenta s-au desființat, Primăria refuzând să mai aloce bani pentru sport. Pe termen scurt cel puțin, noua pardoseală reprezintă tot o investiție inutilă.

5 toalete – garsonieră
La fel de inutile s-au dovedit până acum și cele cinci toalete ultramoderne cumpărate anul trecut de Primărie. Inteligente, cu spălare automată, senzori de mișcare, senzori privind înfundarea, uscător de mâini, distribuire automată a hârtiei, încălzire pe timp de iarnă, telecontrol cu GSM, iluminat cu led, afișaj electronic, sistem acustic cu informații în mai multe limbi, mă rog, numai masaj nu-ți făceau. Fiecare a costat cât o garsonieră: 28.000 de euro. Întâi, au stat luni de zile în magazie, că nu se reușea să fie racordate la rețeaua electrică și la cea de canalizare. Pe urmă, când au fost pornite, au început să se defecteze. Întâi senzorii, pe urmă instalația de curățare automată. Alea care mai funcționează sunt ocolite de ieșeni, rămași credincioși copacilor și boscheților. 140.000 de euro cheltuiți degeaba.

Autocar fără oameni
Inutil s-a dovedit și „autocarul sângelui”, centrul mobil de transfuzii. A fost cumpărat contra sumei de 900.000 lei pentru a face excursii în județ, venind în întâmpinarea potențialilor donatori. Iașul se află într-o criză de sânge perpetuă, așa că investiția era mai mult decât necesară. Doar că pentru ca autocarul să poată fi folosit, ar trebui angajați la Centrul de Transfuzii încă patru oameni, adică un medic și trei asistenți. Iar pentru asta, ar trebui ca Ministerul Sănătății să deblocheze posturile și să aloce banii de salarii, ceea ce nu s-a întâmplat până acum. Autocarul este pornit o dată pe an, de Ziua Donatorului de Sânge, când angajații existenți se mobilizează special pentru asta.

„Muzeul Pătrunjelului”
Puține „investiții” făcute cu picioarele pot egala însă monumentul de prostie municipală numit de ieșeni „Muzeul Pătrunjelului”. Piața Independenței a fost amenajată în locul fostei piețe Dimitrov, al cărei sediu a fost revendicat și retrocedat. În 1998, când Primăria abia avea bani să întrețină Palatul Roznovanu, s-au găsit 2,2 milioane de lei pentru a amenaja piața Independenței, la un parter și subsol de bloc. Ce-a fost în capul proiectantului, câtă vreme de sute de ani piețele se amenajează doar în aer liber, nu știm. Există aer condiționat, apă curentă la tonete, dar nu și spații de depozitare, de exemplu. Evident, a rezultat o piață în care intră un client la un sfert de oră și care aduce Primăriei încasări de 2-300 de lei pe zi. Prin 2004 se ajunsese la concluzia că piața trebuie desființată. N-a fost, iar ea a continuat să înghită bani degeaba. Hotelul Municipal, de alături, a rămas pustiu, pentru că niciun piețar nu a rămas să înnopteze acolo. Abia anul ăsta și-a luat Primăria inima în dinți și să-l închidă. Încă vreo 200.000 de dolari cheltuiți degeaba.