Unul dintre cei mai vechi latifundiari ai Iaşului, Ioan Zapodeanu, nu trăieşte zile prea bune în această perioadă. Trimis în judecată pentru spălare de bani şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, Zapodeanu pare a nu mai avea aura invincibilă de altădată. Cu stilul său greoi, de ţăran bine aşezat pe mii de hectare producătoare de bani frumoşi, afaceristul pare depăşit acum pe piaţa imobiliară de concurenţi ceva mai ageri şi mai sprinteni. Dar, mai multe despre trăirile interioare ale acestuia, aflăm din jurnalul său personal.
Mi-a prins bine gerul de zilele trecute, mai ales la tranzacţiile cu bani gheaţă
– Mă uit la zăpada care acoperă ca o hlamidă albă miile de hectare pe care le păstoresc şi mă gândesc cum acolo, sub stratul de nea, pământul se încarcă de seva care va naşte milioane de mlădiţe de euro. Este anotimpul meu, al lui Zapodeanu, un anotimp al fertilităţii banilor. Îmbibate de apa care se scurge din zăpadă, rădăcinile afacerilor mele devin şi mai puternice. O, pământ binecuvântat de PUZ, mă-nchin ţie! Adevărul e că sunt blagoslovit cu o dulce soartă. Să pornesc de la pământ, din vatra satului, şi să mă îmbogăţesc tot de pe urma pământului, ăsta da destin! Şi nici măcar nu trebuie să lucrez pământul, să-l ar, să-l semăn, cum fac consătenii mei cu mai puţin noroc în viaţă. Mâine mă duc să dau un acatist la Mitropolie, prea îmi merg toate ca din plin. Bine, cu excepţia dosarului de la DNA, dar scap eu şi de beleaua asta. Niciodată nu m-au speriat hârtiile procurorilor. Am fost şi eu la mititica, să stea liniştiţi, nu mă mai întorc acolo. Dacă se gândesc să-mi facă un bilet de trimitere, le spun de pe-acum că n-am nevoie. Am eu alte staţiuni de tratament, nu mai sunt la vârsta păcatelor tinereţii. La oasele mele îmbătrânite, acum e vreme de-un Călimăneşti, de-o Sovata, hai, poate de-un Monte Carlo când dă căldura, dar în nici un caz de o recomandare pentru Dr. Vicol. Şi apoi, ce-i aia spălare de bani? De pildă, când m-am dus cu sacoşa de-un leu plină de milioane să plătesc nişte prime băieţilor de la Poli, dacă mă prindea o ploaie şi-mi uda bancnotele, tot spălare de bani se chema, nu? Numai la prostii se gândesc procurorii ăştia. Ia mai bine să închid aici subiectul şi să mai arunc o privire afară, să văd ce mai face câmpul. Hopa, ia uite, pare că răsare primul ghiocel. E verzişor. Normal, am sădit numai rasă americană. Cu Euro nu mă-ncurc. Euro îi bun doar la maşină, să nu poluezi atmosfera. Ia, gata, mă duc să văd ce mai e pe sub zăpadă, poate găsesc şi vreo două zambile, să le duc de 1 martie la dna procuror.