Prin anii ‘90, când spuneai „poluare”, te gândeai automat la Copșa Mică. Asta, pentru că făcuse TVR un reportaj la fabrica de negru de fum de acolo. Oricum, era vorba de un orășel pierdut undeva prin Sibiu, peste șapte munți și doișpe văi, așa că nu ne impresiona prea mult. Poluarea de la Copșa Mică era pentru noi, ieșenii, un fel de foametea din Africa: o chestie nasoală, care se întâmplă altora, mai ghinioniști. Între timp, poluarea a devenit un subiect omniprezent în viața noastră. Aproape că nu e zi în care să nu vedem fotografii cu smogul care acoperă orașul sau în care să nu citim despre valorile atinse de PM 10. Unele informații vin din sursele oficiale. Altele, de la aparatele portabile deținute de unii. Pe de o parte, e bine să avem date comparative. Adunăm ce zic „oficialii” cu ce zic „independenții”, împărțim la doi, iar adevărul e pe-acolo pe undeva. După noi, problema apare însă atunci când unii vor să facă un ban din teama oamenilor și din dorința acestora de a trăi cât mai sănătos. Și despre o astfel de situație vom vorbi și noi azi.
Panica de dimineață
Luni dimineață, presa online și Facebook-ul s-au umplut de știri alarmate despre cât de mari sunt valorile înregistrate în România la poluantul PM 2,5. Pe scurt, e vorba de particule extrem de mici, de până la 2,5 microni, care pot afecta plămânii până la ultima alveolă și la cea mai subțire bronhiolă. Era vorba de o hartă a unei rețele de monitorizare globală a acestui parametru. În Iașul nostru, erau evidențiate trei puncte, unde probabil se aflau senzorii respectivi: Păcurari, Nicolina și Copou. În Păcurari, valoarea înregistrată era de 66 micrograme pe metru cub, față de 20, cât e limita maximă admisă. Peste zi, a urcat până la 120. În Nicolina, valoare inițială – 54, valoare maximă – 168. În Copou, 3, maxim 4, de cinci ori mai puțin decât maximul admis. Adică să-ți pui masca de gaze în Păcurari și să zburzi de fericire în Copou. Dar așa să fie?
Punctele roșii
Ca ziariști de modă veche, suntem obișnuiți să verificăm de zece ori înainte de a da drumul la o informație. Dacă avem cel mai mic dubiu, o aruncăm în fundul sertarului pentru o verificare ulterioară sau chiar la coș. Iar în cazul de față, avem mai multe întrebări decât spațiu disponibil. Pe ansamblu, Iașul înregistra o valoare medie de 31 micrograme pe metru cub. În același timp, Oradea, considerate unul dintre cele mai „verzi” orașe ale țării, înregistra o valoare medie de 43, iar Sebeșul – 58. Asta, în condițiile în care orășelul n-are nici 30.000 de locuitori și este ocolit de traficul greu. De două ori mai poluat decât Iașul? Conform hărții, la Tokio, care este o metropolă infinit mai aglomerată decât Iașul, valoarea înregistrată era de 3. La Melbourne, unde încă plutesc în aer norii de fum provocați de incendiile din Australia, 2,8. Serios? Mai puțin poluată o metropolă decât Copoul nostru? În general, singurele puncte roșii de pe harta Europei erau în România. Bine, om fi având țara cea mai poluată din toată Uniunea Europeană, dar chiar nu mai există nicăieri vreun oraș poluat?
Alte surse
În România, cele 100 de stații de măsurare a calității aerului înregistrează valorile pentru PM 10, nu și pentru PM 2,5. Așa au fost ele cumpărate, la vremea lor, în cadrul unui proiect cu finanțare europeană. Deci, nu puteam compara valorile oferite de site-ul respectiv cu o sursă oficială. Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului nu a emis luni nicio alertă. Bun, dar poate au existat creșteri explozive doar la PM 2,5, iar rețeaua noastră oficială e prea proastă. Așa că am verificat după datele oferite de alții. Mai exact, niște nemți care folosesc tehnologie elvețiană. Un ONG global, nu o agenție de stat sau vreo firmă privată. Neamțo-elvețienii ăștia au în Iași doi senzori pentru PM 2,5, în puncte diferite ale orașului. Unul înregistra o valoare de 10 micrograme, celălalt doar 2 micrograme. Media – 6 micrograme, de cinci ori mai mică decât cea prezentată de site-ul care a băgat pe toată lumea în priză. Iașul era verde-portocaliu. Bucureștiul, portocaliu bine. Sofia – roșie. Londra – de-a dreptul violet. Nordul Italiei – portocaliu spre roșu. New Delhi – roșu. Parcă mai seamănă cu ce știam noi despre calitatea aerului din marile metropole.
Șmecherie ieftină
O explicație posibilă pentru această discrepanță majoră? Marketing-ul. În fiecare toamnă apar reclame la suplimente alimentare și medicamente anti-răceală. Primăvara, reclame la medicamente contra alergiilor. Cum faci să vinzi mai multă pastă de dinți? Oferi presei un studiu privind prevalența cariilor, evident. În cazul nostru, vorbim de o hartă întocmită de o firmă care vinde aparate portabile de monitorizare a calității aerului. 658,31 dolari inclusiv TVA, plus 5 dolari transportul, dacă vă interesează. Cum îți vinzi marfa? Lansezi o hartă cu puncte roșii acolo unde îți cauți clienți. Ne gândim dacă nu cumva polonezii care au intrat și ei pe site au văzut Varșovia roșie de poluare.