În anii ’80, una dintre prioritățile naționale ale României comuniste a fost urbanizarea. Unitățile industriale construite peste tot în țară, în numele „dezvoltării armonioase”, adică omogene, aveau nevoie de muncitori. Ca urmare, sute de sate au fost desființate, iar populația mutată în alte sate, promovate brusc la rangul de oraș. În jurul unei fabrici se construiau câteva blocuri pentru muncitori și așa satul devenea oraș. Că oamenii își cărau apa cu găleata până la etajul 4, făceau mâncare la reșou, iar încălzirea și-o asigurau tot cu vechea sobă, e altă discuție. Soarta acestor mici orașe, monoindustriale, a fost, de regulă, jalnică după 1990. Falimentul singurei fabrici din oraș ducea la împrăștierea populației tinere spre alte zări și la transformarea localității într-o urbe tristă și searbădă. În general, într-un oraș mic viața este mai grea decât într-o comună cu aceeași populație. La Belcești, să zicem, măcar fiecare om are bucata lui de pământ din care să trăiască. Dar la Hârlău, cu o populație comparabilă, ce poți face dacă devii șomer? Orașele mici au de regulă resurse proprii prea reduse pentru a-și susține pretențiile urbane. E greu să oferi calitatea vieții la care te-ai aștepta într-un oraș. Deși…
Orașe doar cu numele
Ați observat probabil că am spus „de regulă” și „în general”. Aceasta, pentru că există și excepții, situații în care un orășel cu resurse proprii modeste poate deveni un motiv de invidie. Din păcate, nu putem da exemplul vreunui astfel de oraș în județul nostru. Sunt orașe mai mult cu numele. Blocurile din centru sunt unul dintre puținele elemente urbane cu care se pot lăuda. Am găsit însă un exemplu interesant dincolo de Carpați, iar experiența de acolo ar putea fi utilă și pentru edilii orășelelor noastre.
Omul sfințește locul
Bistrița-Năsăud este unul dintre cele mai sărace județe din Ardeal. Ajungi pe acolo doar în drum spre Cluj. E prea departe de frontiera vestică pentru ca influența Europei centrale să se facă simțită, drumurile sunt proaste, aeroport nu există. Ne-am aștepta ca localitățile din marginea unui astfel de județ, depărtate de centru, să fie încă mai necăjite. Și totuși, Becleanul este dovada vie că situarea geografică nu este neapărat decisivă. În fond, și omul sfințește locul, nu?
Cheia: fondurile UE
Beclean e un oraș devreo 10.000 de locuitori, comparabil deci cu Hârlăul ori cu Podu Iloaiei. Înființat pe vremea invaziilor tătare ca tabără militară menită să apere drumurile comerciale din Ardeal, s-a dezvoltat în jurul castelului familiei de nobli maghiari Bethlen. Castelul reprezintă o atracție turistică. Orașul este nod de cale ferată. Dar cam aici se opresc atuurile orașului. Înainte de 1989, mai exista o întreprindere de covoare, una de mase plastice, una metalurgică și una de exploatare a lemnului, dar acestea au cam devenit amintiri. Orășelul a trebuit să se reinventeze. Culmea, a și reușit. Ca în multe alte cazuri, cheia a fost reprezentată de fondurile europene.
Mobilitate urbană
Becleanul a reușit să stoarcă bani aproape pentru orice. Un proiect a vizat „îmbunătățirea mobilității urbane”. Dacă expresia vă sună cunoscută, nu greșiți. Astfel de proiecte se fac și la Iași. Doar în municipiu însă, pentru că prin Târgu Frumos ori Podu Iloaiei nu s-a auzit de ele. De 5 milioane euro, la Beclean s-au cumpărat 5 autobuze electrice și s-au amenajat 31 de stații de transport public. S-au construit și trei stații de reîncărcare rapidă pentru automobilele electrice, s-au amenajat 6,7 km de piste de biciclete și s-au cumpărat 50 de biciclete pentru înființarea unui sistem de bike-sharing. Am spune noi că nici măcar în municipiul Iași nu există vreun autobuz electric, iar proiectul de bike-sharing se află încă la stadiul de hârtii frumos colorate, dar preferăm să ne abținem.
Stațiune balneară
Pentru a revigora orașul ca destinație turistică, Primăria Beclean a înființat Băile Figa (foto sus), ca stațiune balneară. În 2018, a mai prins 4,9 milioane euro pentru construirea acolo a unui centru recreativ. Lucrările sunt aproape finalizate, iar centrul va fi deschis în acest an. Vor funcționa acolo bazine de înot, săli de fitness și yoga, sală de bowling, piste de alergare și alte facilități destinate întreținerii condiției fizice, ba și o bibliotecă și un spațiu expozițional. La Iași, au trecut mai bine de 20 de ani de când au început lucrările la bazinul de înot din Grădinari. Încă 2,1 milioane euro reprezentând fonduri europene, au fost folosiți la Beclean pentru reabilitarea termică a 9 blocuri de locuințe, cu un total de 312 apartamente. La noi, s-au reabilitat trei blocuri din Piața Unirii. Proiectul a fost implementat cu picioarele, iar procesele provocate de acest fapt nu s-au terminat nici azi.
Fonduri atrase
Becleanul și-a folosit la maxim statutul de orășel necăjit și izolat. Au mai prins de la coana Europa 4,2 milioane euro pentru construirea unui centru social de zi. De fapt, sunt trei centre într-unul. Un centru destinat bătrânilor și persoanelor cu handicap, unul pentru copiii aflați în situații de risc și un al treilea pentru recuperarea dependenților de alcool sau de droguri. În proiect au mai inclus, dacă tot erau bani disponibili, construirea încă unei piste de biciclete, iluminatul public în zonă, amenajarea de locuri de joacă pentru copii și construirea unui amfiteatru în aer liber. Alți bani vizează extinderea unei clădiri pentru amenajarea unei grădinițe cu program prelungit care să cuprindă toate grupele de grădiniță din oraș. Încă 2 milioane euro sunt destinați reabilitării ambulatoriului de la spitalul orășenesc, iar 4,5 milioane euro, modernizării întregului sistem de iluminat public din oraș.
Hop și cu centura
Marele pariu al primăriei orășelului ardeleau este construirea unei șosele de centură în valoare de 15 milioane euro. Banii sunt deja obținuți, iar șoseaua va fi construită pe un traseu nou față de drumurile existente. După cum bine știți, la noi Consiliul Județean se bate cu cărămida în piept că va asfalta câteva drumuri județene care ocolesc orașul prin vest, iar la Podu Iloaiei se produc ambuteiaje aproape în fiecare zi. Cum oare la alții se poate?