Dragii noștri, de bine ce ne-am tras sufletul după alegerile locale din septembrie, desfășurate în condițiile știute, de pandemie și agitație politică maximă, și am intrat în focul pregătirilor pentru următoarele alegeri. Pe 6 decembrie se vor desfășura alegerile generale, la care suntem chemați să-i alegem pe cei care ne vor reprezenta în Parlamentul României în următorii patru ani. Ce înseamnă asta concret, care sunt argumentele pentru a veni la vot în pofida indiferenței față de clasa politică pe care o au mulți dintre noi și ce s-ar putea face pentru ca Parlamentul să meargă mai bine vom încerca să vedem împreună astăzi.
Elaborarea legilor, rol principal
Nu cunoaștem nicio țară din lume în care să nu existe parlament. Indiferent de sistemul politic și de forma de guvernământ, în toate statele funcționează o instituție formată din reprezentanți ai națiunii, însărcinați cu elaborarea legilor. Acesta este principalul rol al Parlamentului, oriunde ar funcționa și oricum s-ar numi. Diferențele între diversele tipuri de parlament apar de la modul de desemnare a membrilor săi, numărul de parlamentari și importanța sa între celelalte instituții ale statului. Sunt țări în care Parlamentul este cea mai puternică instituție a statului, după cum există altele în care parlamentarii nu fac altceva decât să aplaude cu entuziasm deciziile guvernului sau ale șefului statului. Dar un parlament există oriunde.
Cel mai vechi din lume
Islandezii se laudă că parlamentul lor este cel mai vechi din lume, fiind fondat încă din anul 930. La început însă, Althing-ul islandez nu era altceva decât o adunare a celor mai puternici nobili de pe insulă. Teoretic, la ședințele Althing-ului putea participa orice om liber, dar negustorul sau țăranul nu putea face altceva decât să se uite la nobili cum iau decizii, fără a fi reprezentați cumva. Parlamentul islandez era doar un club al baștanilor. În sensul modern al termenului, primul parlament este considerat cel apărut în Anglia în anul 1265, acesta fiind alcătuit din câte doi cavaleri din fiecare regiune și câte doi reprezentanți ai fiecărui oraș. Atunci s-au stabilit practic principiile parlamentarismului: membri aleși de cetățeni și reprezentându-i în luarea deciziilor.
Primele forme
România a intrat târziu în clubul statelor cu un sistem parlamentar. De fapt, primele parlamente ne-au fost impuse de alții. De ruși, mai exact, care au impus Moldovei și Munteniei așa-numitele „Regulamente Organice”, primele constituții din țara noastră. Aceste regulamente stabileau modul de alegere a Divanului, în care erau reprezentate toate clasele sociale. E drept, majoritatea membrilor erau boieri. Era nevoie de o anumită avere pentru a avea drept de vot, așa că trebuiau să se adune câteva sate pentru a putea avea banii necesari exercitării unui singur vot. Cuza a introdus, în 1864, Corpul Ponderator, menit să supervizeze deciziile luate de Adunarea Obștească. Atunci s-ar putea spune că România a început să aibă un parlament bicameral, cum este cel de acum.
Marea Adunare Națională
Când s-a instaurat regimul comunist, s-a renunțat la a doua cameră, Marea Adunare Națională fiind un parlament unicameral. Atribuțiile sale, teoretic foarte largi, erau de fapt formale. De cele mai multe ori, nu făcea altceva decât să aprobe decretele emise de președinte și hotărârile guvernului. Pentru a se evita reinstaurarea unei dictaturi, Constituția din 1991 a reintrodus un parlament bicameral, în care fiecare cameră o controla practic pe cealaltă, iar amândouă controlau guvernul și președinția. Dacă se scula cu fața la cearceaf, regele putea practic dizolva parlamentul oricând. Acum, președintele poate să se dea și cu capul de pereți. Condițiile de dizolvare a parlamentului sunt atât de dure, încât acest lucru este imposibil. În perioada interbelică, un singur parlament a reușit să se mențină pe parcursul unui întreg mandat de patru ani. După 1990, parlamentul nu s-a dizolvat niciodată. Fără discuție, este cea mai puternică instituție a statului.
Importanța votului
Și tocmai de aceea, votul din decembrie este important. Conform Constituției noastre, nu prea contează cine e președinte și nici cine conduce guvernul. Parlamentul este organul suprem de reprezentare a națiunii, care poate dărâma guvernul și trimite președintele în fața judecătorilor. N-a fost nicio pierdere pentru democrație dacă n-ați mers la vot anul trecut, pentru a vota un candidat la președinție. Un vot în minus în decembrie înseamnă însă un vot în alb dat în avans câștigătorilor. Dacă nu mergeți la vot, nu sancționați în niciun fel clasa politică. Dimpotrivă, o girați. Cu cât vor vota mai puțini oameni, cu atât va conta mai mult votul membrilor de partid. Dacă nu votați, noul Parlament va fi echivalentul vechiului Althing islandez sau al Divanului românesc din sec. XIX: o gașcă de șmecheri care s-au ales între ei.
Pot vota și studenții
Nu se știe încă nici câți alegători sunt chemați la urne și nici câte secții de votare vor funcționa. În principiu, cifrele ar trebui să fie asemănătoare cu cele de la alegerile locale. Atunci, au avut drept de vot 786.784 de ieșeni, pentru care s-au amenajat 759 de secții de votare. La alegerile locale, puteai vota doar în secția corespunzătoare domiciliului tău. Acum, vei putea vota și în altă secție, dacă din motive obiective nu te afli în orașul de domiciliu. Această prevedere face ca pentru rezultatul final să conteze foarte mult și votul celor aflați temporar la Iași, iar aici ne referim în special la studenți. Și la cei basarabeni. De altfel, unul dintre partidele intrate în cursa electorală la Iași îl propune ca membru al Senatului pe fostul prim-ministru basarabean Iurie Leancă. Ideea e clară: vor voturile basarabenilor cu dublă cetățenie.
Puteam avea încă doi parlamentari
În urma alegerilor din decembrie, vor fi desemnați cei 12 deputați și 5 senatori care vor reprezenta Iașul în Parlament în următorii patru ani. Între noi fie vorba, alegerile au fost organizate în așa grabă și cu atâta neatenție încât s-a strecurat o greșeală. Conform legii, din fiecare județ se alege câte un senator pentru fiecare 168.000 de locuitori și câte un deputat pentru fiecare 73.000 de locuitori. Se ia în calcul numărul locuitorilor la 1 ianuarie a anului precedent celui în care se organizează alegerile, adică data de 1 ianuarie 2019. La acel moment, județul Iași avea 953.158 de locuitori. Asta ar însemna 5,67 mandate de senator. Conform legii ce este peste jumătate se rotunjește în plus, deci Iașul ar fi trebuit să desemneze 6 senatori, nu doar 5. La fel, ar trebui să fie aleși 13 deputați, nu doar 12. Greșeala a trecut însă neobservată atunci când s-au stabilit regulile jocului.
300 sau 471 de parlamentari?
Pe de altă parte, probabil că nu ați uitat faptul că în 2009 a fost organizat un referendum privind reducerea numărului de parlamentari la 300 și desființarea camerei Senatului. Ambele propuneri au fost aprobate cu votul a peste 80% dintre români, dar lucrurile nu s-au schimbat. Legea referendumului nu spune că rezultatele lui sunt obligatorii și nici nu stabilește vreun termen pentru punerea lor în aplicare. Practic, votul din 2009 nu a fost altceva decât un simplu sondaj de opinie la nivel național. Să nu vorbim cu păcat, dar poate că e mai bine așa. Acum avem 471 de parlamentari. Un parlamentar ne costă cam 40.000 de lei lunar, bani care reprezintă indemnizația, banii pentru întreținerea biroului din teritoriu, transport, cazare și altele. Dacă ar fi cu 171 mai puțini, economiile care s-ar obține din reducerea numărului de parlamentari ar fi de 82 milioane lei anual, adică vreo 16 milioane de euro. Cam un kilometru de autostradă. Sună frumos să reducem numărul parlamentarilor, dar e doar populism. Pensionarii nu ar duce-o mai bine, iar spitalele nu ar arăta mai frumos.
Una sau două camere?
Desființarea unei camere, cea a Senatului, n-ar aduce nici ea vreo îmbunătățire. Dimpotrivă. Ați auzit, fără îndoială, de numeroase cazuri în care una dintre camerele Parlamentului a luat o decizie tâmpită, cum a fost, ca să dăm doar un exemplu, aprobarea tacită a autonomiei secuilor din Ardeal. Decizia a fost anulată imediat în cealaltă cameră. Dacă am avea un Parlament unicameral, ar dispărea un filtru care se dovedește necesar. Orice prostie ar vota singura cameră a Parlamentului ar putea deveni lege a doua zi. După noi, bun, rău, Parlamentul de azi e mai bun decât varianta votată la referendumul din 2009.