Fatalitatea s-a produs şi, în seara zilei de 10 noiembrie, trei dintre candidaţii la prezidenţiale au tras cortina peste campania electorală. Doi dintre aceştia, cu rădăcini ieşene, Theodor Paleologu, cu alura de conţopist interbelic şi aere de filosof de budoar, şi Cătălin Ivan, cel care pretinde că a descoperit ADN-ul politic al românilor, au fost relativ cunoscuţi marelui public, înregistrând scorurile scontate. Cei doi au avut însă o experienţă postelectorală interesantă, întâlnindu-se la Iaşi cu pitorescul Bogdan Dragoş Aureliu Marian Stanoevici, director de circ, actor şi, cu voia Domnului, candidat la prezidenţiale. (pamflet)
Theodor Paleologu, în holul unui hotel de mâna a doua din Iaşi. Aşezat pe un fotoliu jerpelit, chiar lângă tejgheaua recepţionerului, Paleologu vorbeşte aprins la telefon.
Theodor Paleologu: – Alo, Ateneul Naţional? Săru’mâna, sunt eu, Theodor Paleologu, m-am întâlnit înainte de alegeri cu directorul dumneavoastră, un băiat foarte simpatic. Aş vrea să-mi programaţi o întrevedere cu dumnealui. Nu e în sediu? Nici în oraş… Aha, nici în ţară măcar! Mda, înţeleg. Mă sunaţi dumneavoastră când vine? Sunteţi foarte amabilă. Au revoir!
Paleologu închide telefonul, iritat. Formează un alt număr.
Theodor Paleologu: – Alo, sediul PMP? Sunt Paleologu, cu domnul Petrică Movilă, vă rog. Nu e în birou? E plecat la ţară… înţeleg. Spuneţi că n-are semnal acolo. Da, fireşte, sunt localităţi rurale care nu beneficiază de… mda, bun, deci mă sunaţi dumneavoastră când revine. Merci beaucoup!
Paleologu aruncă telefonul pe măsuţa din faţa lui. Face un semn recepţionerului.
Theodor Paleologu: – Garcon, un pahar de Prosecco, te rog! Poftim, ce spui? N-ai decât Timişoreana la PET? Uff, merde!
În hotel intră Cătălin Ivan. Priveşte distant în jur. Îl zăreşte pe Paleologu tocmai când acesta îşi aprindea nervos pipa. Ivan se apropie, cu mâna întinsă şi un zâmbet larg.
Cătălin Ivan: – Vai, dar ce onoare! Distinsul domn profesor Theodor Paleologu ne vizitează în provinciala noastră urbe.
Theodor Paleologu: – Eh, am venit ca un lup tânăr să-mi ling rănile de după această teribilă luptă electorală. Ştii doar că am rădăcini ieşene şi, nu-i aşa, de la ancestorii noştri trebuie să ne tragem seva regeneratoare.
Cătălin Ivan: – Vă înţeleg perfect. Ştiţi, de când cu campania asta, am devenit şi eu expert în ADN. E vorba de partidul meu, Alternativa pentru Demnitate Naţională, dar, prin acronimul ADN, fac legătura oarecum şi cu fibra românului.
Theodor Paleologu: – Off, distinse coleg, nu mai găsim românii ăia adevăraţi, cu parfum aristrocratic, care ştiu să aprecieze silueta unei pipe care mângâie discret buzele unui intelectual rasat cum, de pildă, sunt chiar eu. Apropo, n-ai doi poli la tine să-mi iau nişte tutun de pipă?
Cătălin Ivan: – Ba da, cred că mi-a mai rămas ceva de la decontarea campaniei electorale.
Theodor Paleologu: – Să nu te intrige solicitarea mea. Pentru un nobil ca mine, a fi falit e doar o stare de spirit, o nenorocită conjunctură a vieţii. N-ai şi de o bere bună? Tutunul ăsta prost îmi usucă gura.
Cătălin Ivan: – Vai, maestre, dar se poate să beţi bere? Mergem la un restaurant bun, să gustăm un vin.
După un timp. Cei doi se află la o masă, într-un restaurant decent. Paleologu îşi curăţă elegant pipa cu o scobitoare. Ivan mănâncă pofticios o ciorbă de burtă.
Cătălin Ivan: – Îmi cer scuze, maestre, pentru pofta mea pantagruelică, dar sunt epuizat după eşecul ăsta. E ca o mahmureală. După atâta beţie de cuvinte făcută în campanie, vine şi ziua când îţi simţi capul tulbure.
Theodor Paleologu: – Ia şi mănâncă, nu te jena. Spiritul golit de sens trebuie compensat cu o porţie zdravănă de calorii.
În restaurant intră Bogdan Stanoevici. E îmbrăcat într-o mantie de vrăjitor.
Umblă pe la mese şi face diverse numere de iluzionism. Scoate iepuri din joben, întinde eşarfe multicolore peste farfuriile clienţilor. Ajunge în dreptul celor doi politicieni. Îi recunoaşte şi zâmbeşte stingherit.
Bogdan Stanoevici: – Oh, ce onoare! Maestre Paleologu, prietene Cătălin, ce plăcere să vă revăd.
Theodor Paleologu (ca pentru sine): – Uff, numai saltimbancul ăsta mai lipsea acum…
Cătălin Ivan: – Domnule director, şi eu mă bucur să vă revăd. Dar să ştiţi că munca de lămurire om cu om, clovn cu clovn, s-a încheiat, alegerile au trecut.
Bogdan Stanoevici: – Vai, dar ce părere proletară aveţi despre savoarea aristocratică a circului. Circul este o instituţie de artă, nu de făcut giumbuşlucuri. Şi pentru că vă văd amărâţi, vă rog să-mi permiteţi să vă destind un pic frunţile, ghicindu-vă viitorul politic prin intermediul unui glob de cristal!
După câteva minute. Cei trei se află în jurul unei mese, într-un separeu întunecat. Stanoevici priveşte concentrat un glob învăluit în aburi. Paleologu şi Ivan zâmbesc superior.
Bogdan Stanoevici: – Aşa… domnule Ivan, dumneavoastră veţi fi ales deputat în toamna anului viitor.
Cătălin Ivan: – Super! Vă fac cinste cu o ciorbă de burtă.
Bogdan Stanoevici: – Nu e nevoie, am mâncat o friptură de iepure preparat la joben. Acum să vedem destinul domnului Paleologu.
Theodor Paleologu: – Ce stupiditate…
Bogdan Stanoevici: – Distinse domn, veţi deveni preşedintele României în 2024.
Cătălin Ivan: – Nu se poate, în 2024 eu voi fi preşedinte!
Bogdan Stanoevici: – Aşa zice globul.
Ivan ia globul în mână şi-i găseşte o etichetă.
Cătălin Ivan: – Aha, aici scrie Made in SIE!
Theodor Paleologu: – Eu eram convins că e fabricat de SRI.
Bogdan Stanoevici: – De fapt, l-am luat de la STS. Mai era o variantă, să iau unul de la chinezi, dar ăia fac contrafaceri, pe când STS sunt băieţi serioşi. Pentru asta, merit şi eu o ciorbă de burtă, nu-i aşa?
Ivan (costum negru): Aveţi grijă cu ADN – ul ăla! Cică după analizele de duminică am sub 1% gene de preşedinte
