Aceasta este diferența: André Rieu, mega-show la București și Cluj, butaforie la Iași

Prin secolul al XIX-lea, în Vestul Sălbatic mișunau tot soiul de circari ambulanți, proprietari de carusele sau de simple căruțe trase de un cal jigărit în care cărau vreun joc gen „roata norocului”. La bâlciurile organizate în „orașele” cu câteva sute de locuitori răsărite pe lângă vreun filon de aur sau în plin câmp, găseai toate atracțiile imaginabile: cel mai înalt, cel mai mic sau cel mai puternic om din lume, femeia cu barbă, colecții întregi de sirene, sălbaticul din Borneo și tot așa. Că cel mai „înalt” om din lume abia ar fi prins azi loc la o echipă de baschet, sirena era doar un tors de maimuță cusut grosolan peste o coadă de pește, iar sălbaticul din Borneo era un tip uns cu cremă de ghete care se scălâmbăia în fața publicului, asta nu prea conta. Alte modalități de distracție nu prea existau, așa că plăteai biletul, știind dinainte că vei fi păcălit. Până de curând, credeam că păcălelile astea de doi bani au dispărut. Am constatat însă cu stupoare că ele există în continuare, chiar în capitala culturală a României și sunt practicate, culmea, chiar de cei care răspund de viața culturală a Iașului.

Afișe înșelătoare
De la ce ne-am luat? De la un fapt aparent banal: timp de vreo lună, Iașul a fost împânzit cu afișe anunțând două zile de concert André Rieu la Ateneul din Tătărași, sub genericul „Invitație la dans”. Pe afișe era reprezentat artistul, un cuplu dansând și o imagine de fundal reprezentând un concert al lui Rieu într-o piață arhiplină. Totul în afiș sugera că Rieu va veni să cânte la Ateneu timp de două zile. Că nu a fost așa au aflat, desigur, cei care au plătit 20 de lei pe bilet. Doar cei care au avut curiozitatea să intre pe site-ul Ateneului au putut vedea că este vorba doar de transmisiunea concertului anual ținut de Rieu în orașul natal, Maastricht. Pe afișe nu scria absolut nimic de acest gen, nici măcar cu litere minuscule, ca în contractele de credit bancar.

Ca la film
Să ne înțelegem. Nu ne dăm în vânt după olandezul cu plete și cu vioară, după cum nu ne topim nici după Richard Clayderman, cu pianul lui cu tot. Amândoi abordează muzică lejeră, care nu pretinde cine știe ce virtuozitate, care ar putea fi interpretată și de absolvenții liceului „Octav Băncilă”. În bună măsură, sunt cunoscuți pentru că au un aparat de reclamă și marketing extraordinar de bine pus la punct. Deci, nu am cumpărat bilete și nu ne pare rău după 20 de lei. Ne indignează însă stilul acesta de a „vinde” un spectacol, mizând pe pasiunea unor ieșeni pentru muzica clasică. Păi, treabă-i asta?

Cu repetiție
Ateneul din Tătărași nu se află la prima acțiune de acest gen. Chiar la începutul acestui an, un afiș similar promova tot un weekend de muzică à la André Rieu. Evident, nicăieri pe afiș nu scria că este vorba doar de o transmisiune TV. Ba chiar, într-un articol de ziar care anunța evenimentul se scria, negru pe alb, că Rieu și orchestra „Johann Strauss” vor poposi pe scenă pe 5 și 6 ianuarie. Doar cu un auriu palid, pe un fundal strălucitor, pe afiș era făcută mențiunea „de la Sydney”, dar fără să se spună ce anume. Se transmite de la Sydney? Vine Rieu de la Sydney cu primul avion?

Sală arhiplină
Ceea ce face Ateneul cu astfel de acțiuni nu reprezintă altceva decât ce făceau și proprietarii de „sirene” din Vest: un bâlci ieftin care îi păcălește pe naivi și care jignește inteligența melomanilor. Pentru a vedea că lucrurile pot fi făcute și altfel e suficient să ne uităm peste gard. Adică peste Carpați, la eternii clujeni. André Rieu a concertat în orașul de pe Someș chiar în această primăvară. Dar a fost prezent în carne și oase, în noua Sală Polivalentă din Cluj-Napoca, nu într-o transmisie TV. Iar clujenii s-au călcat în picioare pentru a-l vedea și auzi. Prețul biletelor pleca de la 200 de lei, dar asta nu a contat pentru fani. Organizatorii mizau pe 25.000 de spectatori în cele trei seri de concert. Până la urmă, s-au vândut 32.000 de bilete, iar artistul a mai stat o seară la Cluj, ca să-și mulțumească fanii. Deci, se poate și un concert pe bune, fără trucuri comerciale ieftine.

Soluții
Firește, se poate spune că Iașul nu are o sală polivalentă ca cea clujeană, deci ar fi greu să-l primească pe artist cum trebuie. În general, pentru muzică clasică sau operă este necesară o sală cu o acustică specifică. Doar că, Rieu nu prea face mofturi. Cântă și în aer liber. De exemplu, prima oară când a cântat în România, în 2015, spectacolul a avut loc în Piața Constituției din București. Am putea găsi și noi niște amplasamente pentru Rieu în aer liber. Sau, și mai bine, poate autoritățile locale se mobilizează totuși și fac și la Iași o Polivalentă de 10.000 de locuri. Că altfel suntem de râsul curcilor.