Accidentele rutiere mortale în România: anual, dispare populație cât locuitorii unei comune medii

Aproape că nu e zi de la Dumnezeu în care să nu vedem în presă relatarea vreunui accident rutier ce-ți face părul măciucă. Viteză, alcool, neatenție, teribilism, toate își aduc aportul pentru a ucide anual aproximativ 2.000 de români. Unii își pun întrebarea cum pot avea loc atâtea accidente rutiere provocate de viteză într-o țară practic fără autostrăzi și cu un trafic sufocant în orașe. Alții explică doct că e vorba de costul inerent creșterii nivelului de trai și, implicit, al numărului de mașini de pe străzi. Dimpotrivă, o a treia categorie afirmă că de fapt e vorba de sărăcia care-i obligă pe oameni să cumpere „cazane” în loc de mașini ca lumea. Probabil e din toate câte oleacă. Obosiți să meargă bară la bară, șoferii „o calcă” ori de câte ori au ocazia. Dacă au mașini bune, forțează galbenul, dacă nu chiar roșul. Dacă au mașini proaste, li se duc frânele atunci când au mai multă nevoie de ele. Care este însă situația reală a traficului din țara noastră? Cât de bine sau, dimpotrivă, cât de rău stăm de fapt?

96 de morți la milion
În Uniunea Europeană, accidentele rutiere produc anual în jur de 22.800 de victime. Asta înseamnă aproximativ 51 de decese la un milion de locuitori. Cele mai sigure state din acest punct de vedere sunt, ceea ce nu miră prea mult, țările de neam germanic, care au disciplina în sânge și… Malta, unde sunt mai multe bărci decât mașini și mai multe hoteluri decât străzi. La polul opus sunt situate cinci state est-europene: Letonia, Croația, Polonia, Bulgaria și, evident, România. Ne miră cumva prezența Letoniei în această parte a clasamentului și a Estoniei vecine în jumătatea inferioară, cu mai puține accidente grave la milionul de locuitori decât Franța sau Austria, dar s-ar putea să fie vorba de un caz special. Estonia e vecină cu Finlanda, iar nordicii sunt disciplinați în trafic, iar alcoolul e scump. Sau poate că e iarna prea lungă și prea grea, iar estonienii nu prea au ocazia să-și scoată mașina din garaj. Greu de spus. Cert e că în Estonia s-au înregistrat în 2019 doar 39 de morți pe șosele la milionul de locuitori, în timp ce în România, 96. De aproape 6 ori mai mulți decât în Islanda, care e de departe cea mai sigură țară europeană în privința traficului. E drept, islandezii nu fac parte din UE.

Cauza principală: infrastructura?
Dacă cele mai sigure cinci țări sunt toate din Vest, iar cele mai riscante 5 sunt toate din Est, înseamnă oare asta că esticii sunt bețivi, neatenți și proști, iar occidentalii, dimpotrivă? Un răspuns simplist ar fi „da, desigur, nu e clar?” Doar că cel mai simplu răspuns nu e neapărat și cel corect. Ar însemna că românii sunt proști de dau în gropi, iar suedezii, geniile Uniunii Europene. E drept că Alfred Nobel era suedez, dar asta nu înseamnă că orice suedez e neam cu dânsul. Mai degrabă am înclina spre opinia celor care fac o corelație invers proporțională între starea infrastructurii și numărul de accidente: cu cât infrastructura de transport e mai proastă, cu atât se înregistrează mai multe accidente.

8,2% din numărul deceselor
Pe o autostradă nu ai unde să te accidentezi, practic. Dacă adormi la volan, e nasol, într-adevăr. Dar nu ai semafoare, nu ai intersecții, nu ai priorități, nu ai treceri la nivel cu calea ferată fără barieră etc. O calci și atât. La noi, accidentele cu cei mai mulți morți se produc în general la intersecțiile dintre șosele și căile ferate sau la cele dintre drumurile naționale și cele comunale ori sătești. În județul nostru, aspectele legate de priorități reprezintă de departe principala cauză a accidentelor rutiere. Neacordarea priorității de către vehicule, pietoni sau traversarea neregulamentară cumulează 40% din cazuistică. Dacă adăugăm abaterile bicicliștilor sau căruțașilor, ajungem la 54%. Spre comparație, alcoolul cauzează doar 4% din accidente, iar oboseala la volan, 1%. Simpla scoatere de pe drumurile rapide a bicicletelor, căruțelor sau pietonilor ar reduce la jumătate numărul morților pe șosele. Pe scurt, ne-ar aduce în media europeană. România are 4% din populația UE, dar înregistrează 8,2% din numărul deceselor provocate din accidente. Dacă împărțim la doi accidentele, ajungem exact la proporția firească, raportată la populație.

Singurele semne bune
Totuși, oricât de sumbru ar părea tabloul de ansamblu, avem motive de optimism. În decurs 10 ani, numărul victimelor la nivel european a scăzut cu 23%. În același interval, scăderea înregistrată în România a fost de o treime: de la 2.797 de morți în 2010, la 1.864 în 2019. Cu toate problemele pe care le avem, ne-am îmbunătățit situația mai mult decât media europeană. E drept că de la fundul oceanului nu poți înota decât în sus, dar tot am zice că lucrurile stau mai bine. Chiar cu infrastructua pe care (nu) o avem, ne apropiem încet, încet, de restul lumii. Cam într-o sută de ani, ajungem la nivelul lor. Poate inclusiv cu infrastructura.

Măsuri adecvate
Putem ajunge mai repede? Poate, cu măsurile adecvate. Nu, dublarea pedepselor nu o vedem ca pe o soluție, orice ar zice unul sau altul. S-a demonstrat de mult că severitatea pedepselor nu influențează criminalitatea în mod semnificativ. În țările unde crima se pedepsește cu moartea sunt uciși în cotinuare oameni. Ba chiar mai mulți decât în cele cu pedepse mai blânde. Mai eficientă ne-ar părea lăsarea infractorilor fără obiectul muncii. Mașinile folosite la contrabandă sunt confiscate. De ce nu și cele ai căror șoferi au provocat accidente? Credeți că un șofer fără mașină mai poate călca pe cineva?