Abandon: 40% dintre tinerii care intră la facultate, nu o termină

Acum o lună și jumate, Arabia Saudită a fost prima țară din lume care să acorde cetățenia sa unui robot. Sau unei roboate, că amestecul acela de sârme și silicon, dotat cu inteligență artificială fusese botezat „Sophia”. Imediat a izbucnit o dezbatere întreagă referitoare la aspectul etic al problemei, punându-se întrebarea până unde se poate merge cu dezvoltarea roboticii. Firește, toată povestea a fost doar o modalitate inteligentă prin care firma producătoare a roboatei și-a făcut oleacă de reclamă, dar asta e altă treabă. Ei, urmărind știrile referitoare la Sophia, ne-am pus întrebarea câți specialiști de înaltă clasă au fost necesari pentru a crea robotul. Au trebuit specialiști în robotică și biologie pentru a realiza un schelet funcțional robotului, în informatică, pentru a-l programa, în psihologie, istorie, chimie și mai știm noi ce pentru a-i umple memoria cu informații, în prelucrarea materialelor sintetice pentru a-i face o „piele” cât mai apropiată de cea reală și tot așa. De coafeză n-a fost nevoie, că roboata n-are păr. Dar e machiată, așa că… Una peste alta, o armată de experți înalt calificați prin cine știe ce universități. Ocazie cu care ne-am adus aminte că aproape 40% dintre studenții români părăsesc universitatea înainte de a-și lua diploma, deci ei sigur nu vor ajunge vreodată să lucreze la un asemenea proiect decât ca șoferi sau oameni de serviciu. Dar de ce se întâmplă asta? De ce se golesc amfiteatrele? Putem face ceva pentru a schimba direcția în care merge învățământul nostru superior?

Procente uriașe
La nivel național, procentul studenților care abandonează studiile variază între 35 și 40%, plus minus 1% anual. În nicio universitate media abandonului nu coboară sub 10%, iar în unele trece chiar de 50%, cum este cazul Universității Tehnice București – 61%, Universității din Craiova – 63% sau Universității „Eftimie Murgu” din Reșița – 74%. Din păcate, Iașul nu reprezintă o excepție. În 2015, 45% dintre studenții Universității „Al.I. Cuza” au lăsat baltă cartea. La UMF, abandonul a fost de 20,7%, iar la UTI – 44,9%. Spre 20% a fost la Universitatea de Agronomie. Cea mai mică rată a abandonului a fost înregistrată la Universitatea de Arte – 16,6%, dar asta nu ne miră prea mult. La UAGE se înscriu cei cu fire de artiști, care au făcut eventual și liceul de profil. Ei oricum sunt pasionați de pictură, muzică sau sculptură și nu au de gând să facă altceva în viață.

Cauze financiare
Paradoxal, media noastră a abandonul este sub cea a Europei. Într-un amplu raport al Comisiei Europene, care analiza cinci domenii educaționale, se preciza că 48,6% dintre studenții cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani își abandonează studiile prematur. Deși restul Europei o duce economic mult mai bine decât noi, totuși peste 70% dintre cei care abandonează studiile au invocat motivul financiar. E drept, în condițiile în care te costă cam 700 de euro lunar cazarea, mâncarea, telefonul, suporturile de curs, cheltuielile medicale și o bere din când în când, nu sunt mulți care să-și poată permite facultatea. Mulți studenți se angajează pentru a-și acoperi cheltuielile de studiu, iar de la un job part-time la unul full-time și, implicit, la abandonarea studiilor, nu mai este decât un pas.

Drum greșit
De ce se renunță la studii în România? Ei bine, motivele sunt multe și variate. De fapt, vreo trei mari și late, cu câteva nuanțe. Mulți abandonează studiile pentru că își dau seama că nu voiau să devină ingineri, ci experți în ingineria economică, de exemplu. Aceștia nu sunt însă neapărat pierduți. Abandonează o facultate, dar se apucă de alta. Faptul că majoritatea cazurilor de abandon au loc după primul an de studii pare să indice că proasta inspirație la alegerea drumului în viață este motivul real. Mulți alții abandonează studiile pentru că își dau seama că le-ar plăcea să predea geografia, dar își dau seama că ar muri de foame ca profesori. Facultățile percepute ca asigurând o meserie bănoasă își păstrează în general studenții. Abandonul la UMF o fi el de 20,7% în medie, dar de la „medicină” nu pleacă decât 14,2% dintre studenți. La facultatea de arhitectură din cadrul UTI, abandonul este sub 10%.

Obstacole mari
Aproximativ jumătate din dintre studenții români lasă baltă ambiția de a avea o diplomă din cel mai banal motiv: cel financiar. Noi am avut noroc. Suntem ieșeni și am făcut facultatea la Iași. Am stat la părinți, așa că a trebuit doar să facem rost de bani de tramvai, xerox, țigări și bere. Jumătate din populația Iașului însă locuiește în mediul rural. Trei sferturi din populația României nu are o universitate în localitatea de domiciliu, deci dacă vor să fie studenți, părinții trebuie să aibă bani. Bursa socială acoperă doar costurile cazării, nu și mâncarea sau alte cheltuieli. Dacă studentul este „la cu taxă”, misiunea absolvirii devine imposibilă.

Și pe criterii sociale
O soluție posibilă și simplu de aplicat, fără creșterea cheltuielilor bugetare, ar fi pur și simplu ca o parte dintre locurile bugetate de stat să se acorde pe criterii sociale. Așa cum există locuri speciale pentru romi sau pentru basarabeni, să existe și pentru românii săraci. Culmea, posibilitatea este prevăzută în Legea educației, pentru absolvenții de liceu din medii dezavantajate socio-economic, din mediul rural sau din orașe cu mai puțin de 10.000 de locuitori, dar universitățile nu prea-și bat capul să aplice acest articol.

„Burse regale”
Apoi, pe vremuri, existau și așa-numitele „burse regale”, plătite de regii României din banii proprii sau din veniturile domeniilor regale. În varianta actualizată, din salariul lui Iohannis sau din bugetul administrației prezidențiale. Bursele regale erau acordate pe criterii de merit și sărăcie, în general copiilor de țărani. Și așa, de prin fundul Moldovei, copilul ajungea student la Iași. Simplu, nu?