A căzut cortina și peste 2017. Scurt bilanț

Pentru evreii Vechiului Testament, sabatul era sfânt. Da’ sfânt rău de tot, că n-aveai voie să faci absolut nimic, sub amenințarea lapidării. Dacă-ți pica soacra-n fântână, sub niciun cuvânt nu aveai voie să o scoți, de vineri seara până sâmbătă după apus. Bine, că nu știm niciun om sănătos care și-ar scoate soacra din belea indiferent de ziua săptămânii, dar asta e altă treabă. Sabatul exista și în cazul anilor. Fiecare al șaptelea an era sfânt, la sfârșitul celui de-al șaselea ștergându-se automat toate datoriile. De aici și vorba noastră, că nu e bine să intri cu datorii în nou an. Vă dați seama că în anul al șaselea începea o vânzoleală de zile mari, în care creditorii trimiteau pe capul datornicilor portărei, poliție, armată, racheți, interlopi și soacre, mă rog, ce găseau mai înspăimântător, numai să-și recupereze banii. Cam la fel se întâmplă și la noi. O dată la vreo șapte ani, îi pălește pe toți câte un chef de muncă, de zici că e an electoral, nu alta. N-avem o explicație. Probabil vreun șef de instituție se ceartă cu nevasta și preferă să stea la muncă decât să meargă acasă. Iar dacă tot stă la birou, se apucă și de muncă. Iar de la el se iau și ceilalți. Haideți să analizăm cât de mult s-a muncit la Iași în anul ce tocmai s-a încheiat.

Asfaltul, ca etalon
Am văzut la un moment dat un reportaj despre orașul vasluian Negrești. De la Țibănești încolo, pe dealul următor. După 1989, orașul a rămas fără industria ușoară care-l ținea în viață, intrând astfel într-o criză aproape permanentă. Ce spunea un localnic din centru ni s-a părut semnificativ: „Negreștiul e mort. Aici nu s-a mai asfaltat dinainte de 1989”. Până la urmă, dacă un oraș trăiește se vede în primul rând din aspectul său. Dacă e să aplicăm definiția valsuianului, parcă n-am prea avea de ce ne plânge. Ca niciodată, constructorii contractați de Primărie au arătat că se poate lucra și repede. Bulevardul Cantemir a fost închis în primăvară pentru șase luni, pentru reabilitare. Termenul a atras nemulțumirea localnicilor, care l-au considerat prea lung. Totuși, după doar o lună – două, lucrările erau aproape finalizate. Acum, zona chiar arată bine, cu bulevardul lărgit pe seama refugiului de pe mijloc și cu trotuarele refăcute.

Splai Drept, lucrare mare
De fapt, lucrările de refacere a infrastructurii au fost anul ăsta prioritățile municipalității, după campaniile de asfaltări din 2008, când cu creditul Dexia și 2012 – 2015, pe bani europeni. De data asta s-a lucrat din bugetul local, dar lista străzilor asfaltate este totuși destul de lungă. Mai un Splai Bahlui, mai parcul „Orășel” din Podu Roș, mai niște alei și străduțe secundare prin cartiere, parcă ne rupem mai puțin gleznele prin târg. Mai rămâne să vedem și statuia regelui Ferdinand Întregitorul de pe Ștefan cel Mare instalată pe amplasamentul său definitiv, în fața corpului B de la Universitatea „Cuza”, și vom putea spune că a mai fost bifată o acțiune.

Miza pe termoficare
Pe linia dotărilor edilitare intră și lucrările de refacere a infrastructurii de termoficare. Noi facem parte dintre ieșenii care nu și-au montat centrală de apartament, așa că tolerăm disconfortul provocat de șantierul de sub geam. Noul program de lucrări la rețeaua de termoficare vizează 25 kilometri de magistrale din Zona Industrială, Podu Roș, Cantemir, Bularga, Păcurari sau Tudor Vladimirescu și a 50 kilometri de rețele secundare din Tătărași și Nicolina. La cum crește prețul gazului, încălzirea centralizată are viitor, iar vreo 1.200 de apartamente din Mircea și Podu de Piatră au fost branșate anul ăsta la rețeaua reabilitată.

Parc industrial
Dacă Negreștiul trăia prin industria ușoară, Iașul nostru era pe vremuri vestit pentru industria grea. Am mai vorbit noi de Fortus, aflat din păcate în stadiul de agonie. Din cadavrul său s-ar putea însă să renască industria ieșeană, pentru că municipalitatea a obținut 23,5 hectare din fosta platformă a Combinatului de Utilaj Greu. Aici urmează să fie amenajat anul viitor un prim parc industrial, ceea ce ar permite Iașului să mai recupereze din decalajul față de Cluj-Napoca.

Cu finanțare UE
Tot la capitolul proiecte sigure pentru anul viitor intră și reabilitarea mănăstirii Frumoasa, unul dintre monumentele emblematice ale Iașului, care s-a dărăpănat an de an în ultimele decenii. Ultimele lucrări de restaurare a ansamblului au fost făcute în perioada 1982 – 1983. Acum trei luni a fost semnat contractul de reabilitare a mănăstirii, contra sumei de 21 milioane de lei, bani europeni. Banii ar trebui să ajungă pentru refacerea zidurilor, bisericii și clădirilor ridicate sau reconstruite de Grigore al III-lea Ghica, după ce rușii au dărâmat în 1739 o bună parte a caselor domnești din incinta mănăstirii. Tot cu fonduri europene nerambursabile se va reface și o altă clădire de patrimoniu, Baia Turcească. Ulterior, acolo va funcționa un centru de artă contemporană.

Cultură vie
A propos de cultură, nici viața artistică a Iașului n-a stat anul acesta. Încet-încet, Iașul pare să înceapă să-și asume cu adevărat statutul de capitală culturală. La Teatrul Național nu au avut loc în acest an decât opt premiere, față de cel puțin 12 în anii trecuți, dar au fost de prima mână. Mai rar s-a întâmplat ca aproape toată critica teatrală să fie unanimă cu privire la valoarea pieselor montate. Cu excepția „Chiriței”, la care regizorul nu a fost scutit de critici, montările Teatrului Național, precum „Invitație la eșafod”, „Seceta roșie” sau „Măcelăria lui Iov”, au fost apreciate pentru stilul inovativ și adaptarea la soluțiile regizorale actuale. Îmbucurător în privința Teatrului Național este însă mai ales faptul că pare să se fi hotărât să iasă din turnul său de fildeș și să se deschidă spre nou. Colaborarea pentru „Mașina apocalipsei” cu o companie privată, Fabrica de Artă și Producție Teatrală pare să indice că teatrele ieșene încep să se coaguleze, ceea ce nu poate fi decât în avantajul spectatorilor. În paralel, relansarea Teatrului Fix, într-o hală a fostei fabrici de mobilă din Baza 3, garantează și pentru 2018 un an frumos artei ieșene.

Acțiuni de masă
Tot în lumea artelor s-a mai petrecut în acest an o premieră, deschiderea primului cinematograf de stat în România de după 1989. Cinema Ateneu a fost deschis în octombrie, încântând deja publicul ieșean cu proiecții de excepție, inclusiv spectacole de gală. Ateneul și-a asumat rolul de promovare a artei autohtone, multe dintre filmele prezentate fiind 100% românești. Iar asta începe să se vadă. La Ateneu se întâmplă multe: concerte, teatru, conferințe, dezbateri, expoziții, lansări de cărți, concursuri, filme, proiecte sociale și cam orice se poate imagina în domeniul cultural și social. De fapt, Ateneul ieșean de azi seamănă din ce în ce mai mult cu cel interbelic, gândit ca o instituție menită să aducă arta la îndemâna celor care nu se simt într-atât de simandicoși pentru arta „mare”.

Au fost reluate cinematografele
Stilul adoptat de actualul director al Ateneului ne face optimiști și în privința viitorului fostelor cinematografe ieșene, „Victoria”, „Republica”, „Tineretului” și „Dacia”. Ultimul va redeveni funcțional chiar din 2018, la „Dacia” urmând să fie deschis „Ateneul Copiilor”. Într-un cartier tânăr ca vârstă medie a locuitorilor, dar aproape lipsit de viață culturală, o instituție de tipul teatrului „Luceafărul”, destinată copiilor și tinerilor era mai mult decât necesară. Despre celelalte cinematografe vom avea probabil ocazia să vorbim cu alte prilejuri, pentru că la ele este vorba despre proiecte pe termen lung, de 4-5 ani. Până să devină sală de concerte simfonice, „Victoria” trebuie consolidată. „Republica” a redevenit „Trianon”, cum se chema în perioada interbelică. Pentru a putea găzdui o sală multifuncțională modernă de spectacole, el trebuie însă renovat. Ultimele declarații oficiale spun că și „Tineretului” va fi salvat, aici urmând să fie reconstruit Colosseumul Bragadiru.

Investiții mari la drumuri
Anul acesta, Consiliul Județean a revenit la turația firească și am zice că roțile se învârt destul de bine prin județ. Alături de comunele care au primit prin Programul Național de Dezvoltare Locală o sumă de vreo 210 milioane de euro, șefii CJ s-au învârtit în cadrul aceluiași program de vreo 40 milioane de euro pentru lucrări la drumurile județene. În traducere, șase tronsoane de drum, în lungime totală de 93 km. Alte 58 milioane de euro vor intra în județ de la Comisia Europeană, pentru reabilitarea drumului Iași – Gropnița – Lespezi – Dărmănești – Liteni – Suceava, ceea ce va însemna refacerea a 92 kilometri de drumuri din județ. Pe seama județului Botoșani, care s-a apucat și el de asfaltat pe bani europeni, mai ciupim și noi 6 km de drum la Șipote, zonă rămasă până acum pe de lături. Per total, la anul se va lucra pe 190 km de drumuri din cei 1.050 km cât măsoară rețeaua de artere județene, ceea ce înseamnă cel mai mare efort de investiții făcut vreodată la noi. Pe fonduri proprii, Consiliul Județean a asfaltat anul ăsta 23 km de șosele și a pietruit 30 km de ulițe de pământ trecute pe hărți ca drumuri județene. Până în primăvară se vor termina lucrările pe încă 16,5 km de drumuri.

Contracte cu UE
La bile albe trebuie trecută și obținerea finanțării necesară pentru reabilitarea Spitalului de Copii „Sf. Maria”, proiect în valoare totală de 27 milioane de euro. Unitatea sanitară n-a fost consolidată în viața ei, deși are peste 50.000 de pacienți anual, din toată Moldova. La celelalte spitale, Consiliul Județean a investit anul ăsta 11 milioane de lei, marele câștigător fiind Spitalul de Neurochirurgie, unde medicii se laudă acum cu una dintre cele mai moderne săli de operații din România. Niște bani vor mai veni anul viitor de la Bruxelles și pentru restaurarea Casei Pogor și a Casei Dosoftei. Cu ceva noroc, s-ar mai putea prinde bani și pentru Casa Nicolae Gane sau bojdeuca lui Creangă.

Pariuri viitoare
Marele pariu al CJ va începe din 2018, când ar trebui să demareze a doua fază a proiectului de extindere a rețelelor de apă-canal din județ, derulat de ApaVital. E vorba de 200 milioane de euro care ar putea rezolva alimentarea cu apă a județului sau care s-ar putea duce pe gârlă. Tot la anul, mort, copt, trebuie să meargă și proiectul sistemului de gestionare a deșeurilor. Astea rămân de văzut, așa că vom vorbi la momentul respectiv de ele. Una peste alta, am putea spune că am avut un an bunișor. S-a lucrat mult și s-a lucrat, la prima vedere, bine. Așteptăm să vedem ce-o fi în 2018.