Seara bună, oameni fraţi,
Pe la case semănaţi,
Seara bună, măi vecine,
Anul nou îndată vine,
Cu veşti numai de bine.
Şi cu dulce, şi cu-amar,
Trecu şi Anul Centenar.
Hai să dăm o urătură,
La Primărie-n bătătură.
Acolo unde-i Chirica domn,
N-are odihnă, n-are somn,
Stă cu ochii pe oraş,
Să-l facă în ţară fruntaş.
La mâneci s-a suflecat,
Şi s-a pus pe reparat,
Străzi, palate şi băi turceşti,
Cu bănuţi europeneşti.
Ba mai vrea şi un spital,
Urgent şi regional,
Să răsară sus pe culme,
Şi s-aducă leac la lume.
Ar mai vrea colo, în ogradă,
Un pui de autostradă,
Să crească până-n Ardeal,
Maxim într-un cincinal.
Dar se can codeşte,
Vorba e, cine-o plăteşte?
Ba Europa, ba privatu’
Ba mila lu’ Popa Tatu.
Cât o fost An Centenar,
S-o purtat protocolar,
Dar la anul care vine,
Va intra în profunzime.
Deja a făcut legământ,
Că Iaşul va lua avânt,
Şi va trece în viteză,
Prin a Clujului freză.
Vom sta și vom urmări
Ce va vrea a construi
Căci nu mai e de stat,
Investiții de fezandat.
Trebuie acționat cu grabă,
Fără a mai odihni oleacă.
Să-i urăm, deci, mult succes,
Performanţe în exces!
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!
Într-un altfel de palat,
Mai la drum şi cam pătrat,
Stă jupânul Maricel,
Fără poftă de mezel.
După doi ani de şefie,
Judeţu-i scos din vrie.
Proiecte cu nemiluita,
Rezultate sunt cu suta.
Drumuri și dispensare
Ne trebuie multă finanțare.
Și la sate, și-n comune, în orașe
Țevi de apă, școli și creșe
Sunt pe lista de urgențe,
Județul are încă multe carențe.
Mai vrem și parcuri industriale,
C-o industrie în floare.
Tot ieșeanul din județ
Să-și facă o casă cu podeț.
Iar la anul ce-o să vie,
S-avem numai bucurie.
De-i spital sau aeroport,
Să ne iasă și-n raport
Mândre împliniri măreţe,
Şi nu mere pădureţe.
Dar poate că la anu’,
Bani vom strânge cu toptanu’,
Pentru un judeţ prosper,
Cum şi-l vrea şi Maricel.
Să-i urăm sănătate şi mult spor,
Că-i de-al nostru, din popor!
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!
La un studiu de proiect,
Îl văzurăm pe prefect,
Ridicat pe un stativ,
Mândru şi afectiv.
Îmbrăcat la patru ace,
Cum la funcţionari le place,
Şerbescu căta-n zare
Zorii zilei următoare.
Munca-i grea în Prefectură,
Ca la lampa de sudură.
Dar ce să-i faci, aşa-i misiunea,
Să începi în tihnă lunea.
Ochiul guvernamental
Veghează multilateral,
Ca totul să meargă strună,
Curăţenie să fie lună.
Ce-i drept, prefectul e fără de reproş,
Nu se dă mare cocoş,
Băiat bun, de comitet,
Nu îşi dă cu pumnu-n piept.
Mai o panglică tăiată,
Mai o vizită într-o poiată,
Ne mai zice de vreme,
Să nu fim surprinși de extreme.
Şi chiar dacă stă cu Popa-n casă,
Merge la Mitropolit la masă,
Că aşa trebuie, să fii bine pus,
Şi cu fir direct la Cel de sus.
Pe ansamblu, nea Marian,
A mai trecut, iaca, un an,
Aşa trece şi mandatul,
Iute, ca acceleratul.
Să ai pace şi spor,
Şi la tricolor onor!
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!
Dar cine este oare-n zare?
E omul de la culturalizare!
La Iaşi vine an de an,
Deputatul Vosganian.
Scriitor cu pană-n frunte,
Zice multe şi mărunte,
Iar când dă cu bâta-n baltă,
În mii de vorbe o tot scaldă.
Ca orice creator cu stres,
Se dă veşnic neînţeles,
Una zice, alta votează,
Iar apoi tot el oftează.
Lumea-i rea şi cârtitoare,
Ca şi breasla scriitoare,
Unde geniile toate,
Sunt bârfite pe la spate.
Orice-am face şi am zice,
Iaşul are un poet ferice,
Cu diurnă de parlamentar,
Cum se dă la cei cu har.
Când e rost de-o lansare,
Varujan îndată sare,
Când ne arde sărăcia,
Varujan zboară d’acilea.
Aşa sunt unii, cu noroc,
Să prindă în faţă loc,
O tribună, un microfon,
Şi-o strofă de discurs beton.
Din două recitări măiastre,
Poetul s-a şi urcat la astre,
De unde zâmbitor priveşte,
Plebea ce cotcodăceşte.
Pentru cel mai bun decor,
La mulţi ani şi cu mult spor!
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!
Pierzător în prima manşă,
Acum mai primeşte o şansă.
Bodea vrea iar să fie
Staroste la Primărie.
Deocamdată-i desemnat
Candidat pentru Palat,
Dar într-un an jumate,
Multe se coc pe la spate.
Chestia e că-n Parlament,
N-a fost prea elocvent,
Anonim printre colegi,
Nu s-a complicat cu legi.
Nechemat la naţională,
Oftica i-a rămas locală,
Visul lui cel mare, clar,
E să fie dom’ primar.
Mediul şi imobiliarele,
Astea-i sunt jucărioarele,
Cum vede un PUZ suspect,
Îl şi scoate pe tapet.
Zici că-i pui de urbanist,
Doar că e un actor cam trist,
Mereu cu aceeaşi placă,
Pe care cu zel o freacă.
Lumea vrea idei, soluţii,
N-are treabă cu limbuţii.
Dacă stai şi cârcoteşti,
Nimic nu poţi să construieşti.
Dar astă lecţie e cam târzie
Pentru a lui Bodea pălărie,
Însă ăsta-i stilul liberal,
Bun de festival teatral.
Pentru Bodea ce mai vrea o dată,
Hai s-o facem şi mai lată!
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!
Pentru că altora le cade nasul,
Alexe merge prin judeţ cu pasul,
E prezent la sindrofii,
Dezlegări şi cununii.
De-i botez sau iarmaroc,
Costel intră pe dată-n joc.
Popular pintre primari,
Îi stă bine în gumari.
Îi place viaţa rurală,
Mai ales cea liberală,
Iubeşte a Iaşului glie,
Unde bagă un leu şi scoate o mie.
Din Ciorteşti până-n Leţcani,
Toţi primarii îi sunt fani,
I se spune Il Presidente,
Chiar dacă e doar Dolce far niente.
Suplu ca un titirez,
Omul n-are prea mult miez.
Dar se scoate prin vrăjeală,
Ca toată tagma liberală.
Ochiu-i fuge la afaceri,
Șmenuri și contrafaceri,
Cu gândul la Brătieni,
Face avere din coceni.
Lângă Bodea nu-i tihnește,
Îi stă-n gât ca un os de pește.
Fiecare cu felul lui,
De-a pupa poala Orbanului.
Dar parcă și mai mult îi place
Să fie țucat de amazoance,
C-așa-s femeile-n filială,
Focoase de te bagă-n boală.
Pentru domnu\’ deputat,
La mulți ani fără mandat!
Ia mai mânaţi, măi flăcăi
Din al universității senat
A ajuns direct sus, în stat
Dom\’ profesor numit Doru
a luat haină de senatoru’
Pedagog de inginerie,
Nu găsești ca el o mie.
Discret și modest în public,
Complex ca un cub Rubik,
Pănescu umblă brownian
Prin Senatul precambrian.
Între colegii dinozauri,
La ce bun să cauți lauri?
Nu mai bine rămâneai la școală,
Unde viața-i mai domoală?
Chiar și așa, mai liniștit,
Niște legi tot a ticluit,
Pentru că nu se cădea
Ca un prof sadea
Să nu scrie nimic în teză,
Nici măcar o paranteză.
Omul știe meserie,
Demnă de academie.
La catedra inginerească,
Este viață boierească,
Pentru dom\’ profesor senator
Sănătate și-un an cu spor!
Ia mai mânaţi, măi flăcăi
Cu o căutătură de filantrop,
Atârnat de-un stetoscop,
E chiar doftoru\’ Ciuhodaru
Care bagă vrăjeli cu caru\’.
Din ușă de la Urgențe,
A semnat mii de prezențe
La știrile cu caftitori,
Accidente și orori.
Însă cum în Parlament,
Viața se trăia și mai ardent,
Ciuho a schimbat macazul,
La partid sărind pârleazul.
Cu darul de-a face o dramă
Din orice cardiogramă,
Omul a devenit vedetă
Iute ca o spirochetă.
La alergii și insolații,
Cu aer doct dă indicații.
Prin a lui polivalență
Vindecă orice grea urgență.
Doctoru\’ e trecut prin viață,
S-a băgat mereu în față,
Agitat și împrăștiat,
Iaca are un nou mandat.
Însă Ciuho are o neîmplinire,
Nu multora le-a dat de știre,
Se plâge că nu are competență
La tratarea ordonanțelor de urgență.
Atâta pagubă să fie,
În cariera de deputăție!
Mai degrabă bagă mare,
Să avem la Iași spitale.
Pentru durerile de șale.
Pentru domnu\’ doctor cel zglobiu,
Un an nou și fistichiu!
Ia mai mânaţi, măi flăcăi
Cine-ar fi crezut vreodată
Că dintr-o bălaie fată,
Va ieși o revoluționară
Ce va pune pe jar o țară?
Dar iată că la Iași se porni la luptă
Cosette cea cu flamura ruptă
Mândră useristă cu elan
Și tehnică de Jackie Chan.
Gospodină și spirit treaz,
În Piață se duce să ia gaz.
Iar când o ia pe arătură,
Bagă la dușmani smartfonu-n gură.
E teribilă cucoana,
Nici nu știi când o apucă toana.
Față de al lui Cosette hormon
Ana Pauker era fată de pension.
Jalea cuprinde Parlamentul,
Când își scoate armamentul
Și începe a filma-n direct
Fiecare vot defect.
Scandalul și tupeul
Îi sunt taiorul și compleul.
Cu așa femeie în tovărășie
Nu te fură hoți o mie.
Pe o așa deputată,
Lumea ar mai vota-o o dată.
Circul place orișicui,
Niciodată nu-s sătui.
Așa că nu vă mirați deloc
Dacă ea va prinde iar un loc
Colo sus în Parlament
Unde hazul e permanent.
Pentru Cosette cea nevricoasă
La mulți ani cu pace-n casă!
Ia mai mânaţi, măi flăcăi
Fiind scriitorul cel mai tare din parcare,
Lungu fu şi el băgat la înaintare,
Să devină din al literelor artist
Un senator de neam userist.
Omul fiind cam arivist,
Nu fuse deloc trist,
La cât a muncit în viaţă,
Nu l-a deranjat rolul de paiaţă.
Şi pentru că a prins gustul electoral,
La Uniune a vrut să fie general,
Printre scriitori să fie şef,
Că aşa au avut unii chef.
Numai că spatele i-a fost cam moale,
Şi l-a cam lăsat la şale,
Aşa că visul de a fi preşedinte,
I se rupse ca un dinte.
Aşa e când te crezi uriaş,
Dar tu rămâi tot directoraş,
Chit că acum eşti în Parlament,
Şi te crezi astru pe firmament.
Asta e boala useristă,
Cu poleială progresistă:
Nimic nu ai a spune
Şi te foloseşti de-un nume.
Altfel, senator de mucava,
Nu-l ţii minte cu ceva,
Să fi făcut vreo gaură-n şvaiţer
Sau măcar un strop de zer.
Uneori, poate chiar că e mai bine
Chit c-or râde unii de tine
Să fii babă comunistă
Decât o iluzie tristă.
Pentru al nostru scriitor,
La mulţi ani şi un Brifcor!
Ia mai mânaţi, măi flăcăi
Oameni buni şi iubitori,
Seara pe la cântători
Noi v-am mai ura un pic
Cât o zamă în polonic.
Cald şi bine-i în casa voastră
Şi vinu-i zglobiu în glastră
Am mai sta până în zori
Până ne vor apuca fiori.
A trecut şi Anul Centenar,
Ce naţiunea l-a primit în dar,
Măcar o clipă de-om fi fost români,
Tot ne-am făcut rostul din străbuni.
Dea Domnul ca la anul care vine
Să fim o mândră naţiune,
Iar Iaşul cel făptuitor de Unire
Să dea ţării patriotică simţire.
Cuza şi moş Ion Roată
Să mai joace hora o dată
Pe pământul românesc,
Unde bogăţiile dospesc.
Iaşul să înflorească
Peste an să se îmbogăţească
Să avem belşug şi spor
Pentru al nostru viitor!
IEȘEANUL va fi şi la anul lângă voi
Izvorâtor de glume noi
Cu articole de primă mână
De citit o săptămână!
La mulţi ani, cu bucurii,
Şi cu reuşite mii!
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!