Rușinea, rușinilor: suntem pe locul 3 în topul „wc în curte”

Dintre toate ministerele guvernului nostru, două se află cel mai des pe buzele românilor: sănătatea și educația. Ambele domenii sunt prioritate națională, cel puțin la nivel declarativ. Cum se reflectă acest statut în viața reală, știți și dumneavoastră prea bine. Noi ne mulțumim să constatăm că în ultimii cinci ani, cele două ministere au avut câte șase miniștri, actualul fiind al șaptelea. Mai ceva ca „anul și cârlanul”, cum spune românul. În aceste condiții, e greu să te aștepți la vreun obiectiv coerent pus în aplicare. Oricâtă bunăvoință ar avea un ministru, câtă vreme speranța sa de viață în funcție nu depășește un an, nu prea are când să facă mare lucru. De-aia ne-a și mirat când, cu puțin înainte să zboare din funcție, penultimul ministru al educației, Liviu Pop, a reușit să prezinte o statistică interesantă, pe o temă în general ocolită de oficialități: budele din fundul curții. „La 159 de ani de la Unirea Principatelor Române, avem 2.418 unități școlare cu grupurile sanitare în exterior”, spunea ministrul. Ce putem face pentru a schimba această stare de lucruri? Vom vedea împreună.

Contradicții
Deloc onorant pentru noi, pe primele patru locuri din acest clasament se află județe din Moldova: Vasluiul – 389 de școli cu buda în fundul curții, Suceava – 219, Botoșaniul și Iașul, la egalitate, cu câte 207 școli în această situație. La mare distanță, pe locul 5, vine județul Mehedinți, cu 118 școli în această situație. Firește, putem vorbi de faptul că Moldova a fost lăsată constant la coada listei în privința investițiilor finanțate de la bugetul central, dar asta înseamnă să ne culcăm pe o ureche și să ne plângem că viața e grea și nimeni nu ne ajută. Județul Covasna are 122 de sate, cam fiecare cu școala lui. Doar zece școli din acest județ au rămas cu wc-ul în fundul curții. Și vorbim de un județ de munte, cu sate risipite, nu adunate, cum sunt la Iași. În Covasna ai o casă pe un muncel, școala pe un munte, iar cancelaria este probabil pe muntele vecin. Și nu credem că se poate spune că vreun guvern a aruncat cu lopata bani în Ținutul Secuiesc, ca să-și facă ăia bude cu apă curentă. Deci explicația și problema stă altundeva.

În Evul Mediu
Ce înseamnă concret să avem 207 școli fără toalete în interior? În primul rând, trebuie spus că vorbim de mediul rural, plus orașul Podu Iloaiei. Toate orașele „vechi” au canalizare, deci au avut și posibilitatea de a-și construi școli normale, cu apă curentă și toalete în interior. În Iași avem 418 sate și, cu excepția unor cătune pierdute printre dealuri, în fiecare a fost construită o școală. 207 școli cu wc-ul în fundul curții înseamnă jumătate din total. Adică nu există comună în care să nu găsești măcar o școală rămasă în Evul Mediu. Aceasta, în condițiile în care comunele în care să nu se fi construit după 1990 o primărie nouă pot fi numărate pe degetele de la o mână. Lunganiul, unde primarul a preferat să toarne asfalt prin satele de țigani decât să-și construiască un sediu mișto pentru primărie este un astfel de exemplu. Dumnezeu să-l ierte, că a murit chiar în Săptămâna Mare. Pe scurt, în Covasna, 8% dintre sate au școli cu buda în curte. În Iași, procentul este de 49,5%.

Calcule simple
În fond, care ar fi problema să construim toalete normale, în cadrul școlilor? Bun, nu avem canalizare în toate satele și nici n-o să avem prea curând, dar s-au inventat fosele ecologice, cu câmp de drenaj, camere de decantare și tot ce trebuie. Pentru o școală sau o grădiniță, costul unei fose „ultimul răcnet”, pe care nici nu trebuie să o vidanjezi prea des pentru că evacuează apa reziduală după filtrare, costă între 7.000 și 10.000 de lei. Și nu vorbim de una ieftină, ci de una bună, modernă. Alimentarea cu apă se poate face direct de la țeava trasă de ApaVital. Hai să zicem că nici apă curentă nu există încă. Alternativa este, firesc, puțul forat. Până la o adâncime de 20 de metri, unde sigur dai de apă, poți vorbi cu nea Vasile, fântânarul satului, iar hidroforul îl iei de la Dedeman, Praktiker sau Leroy Merlin, cu câteva sute de lei. Vorbim însă de școli, iar apa din pânza freatică de suprafață este de regulă plină de nitriți. Așa că trebuie săpat la 50-60 de metri, cu o firmă specializată și cu cheltuielile aferente. Cam 250-300 lei metrul liniar de foraj. Cam 4-5.000 de lei un cămin de vizitare. Încă vreo 2-3.000 de lei sau chiar mai mult o pompă submersibilă serioasă. Total pentru alimentarea cu apă, cam 25.000 de lei. Construirea și dotarea unui corp de clădire lipit de școală pentru toaletă costă cam 400 de euro/mp. Să zicem 2.000 de lei/mp, ca să nu ne încurcăm în zecimale. Vreo 8 cabine de toaletă ocupă maxim 20 mp, luând în calcul și lavoarul. Deci, încă 40.000 de lei. Cu tot confortul necesar, lucrând cu firme specializate și cumpărând doar produse de calitate, o toaletă modernă costă deci maxim 75.000 de lei. Și atunci, de ce naiba mai avem școli cu bude în fundul curții?