Transportul public: 5 măsuri la îndemână

Mai țineți minte celebrele autobuze MAZ? În 2005, au fost cumpărate din banii Primăriei 50 de bucăți, un prim lot, se spunea atunci, dintr-un total de 100, destinat modernizării transportului în comun. Din varii motive, mai ales financiare, celelalte 50 nu aveau să mai fie cumpărate niciodată. Achiziția a fost însoțită de un scandal monstru, subiectul fiind prețul cam piperat. Anul ăsta, Primăria a încheiat un contract cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, împrumutând 15 milioane de euro, pentru cumpărarea a 88 de autobuze noi. Toate mașinile au ajuns deja la Iași. Firește, și acum a fost scandal în Consiliul Local, liberalii acuzând faptul că se cumpără autobuze din bani împrumutați, în loc să se încerce obținerea de fonduri europene. Probabil că nicio achiziție majoră nu se poate face la noi fără scandal. După cum știți, noi, jurnaliștii IEȘEANUL, nu avem înclinație spre panaramă. Preferăm să vedem ce se poate face mai departe. Până la urmă, marfa a fost cumpărată. Întrebarea este cum o putem folosi mai eficient. Degeaba avem autobuze noi, dacă acest lucru nu se simte în trafic. Deci, ce putem face, fără multă cheltuială, pentru un transport public modern, cu baza materială care există?

Garduri pe drum
Bucureștiul experimentează în această perioadă o idee care se vehiculează în orice oraș aglomerat. Adică în toate cele mari. E așa-numita „undă verde”, adică o bandă de circulație destinată exclusiv mijloacelor de transport în comun. În alte țări, e suficient să încadrezi banda respectivă între două linii albe continue, iar niciu autoturism nu o va încălca. La noi nu se poate, așa că bucureștenii au aplicat metoda dură, montând pur și simplu garduri metalice de-o parte și de alta. În acest fel, mașinile nu mai pot intra pe linia de tramvai, ceea ce le ușurează deplasarea. Când aștepți în stație, poți fi sigur că tramvaiul vine în 5 minute, nu în jumătate de oră. Ideea poate fi aplicată și la Iași, cel puțin pe unele bulevarde. Ar fi un pas înainte, costul fiind reprezentat doar de prețul gardurilor. Ar merita?

Sisteme GPS
Se vorbește de mult timp la noi de sisteme GPS instalate pe mijloacele de transport în comun. Prețul este rizibil, ajungând la doar 30.000 de euro pentru întreaga flotă a Companiei de Transport Public. Nu e vorba, firește, de a ajuta tramvaiele să nu se rătăcească, ci de a putea transmite poziția exactă a mijloacelor de transport. Aceasta ar permite ca pe ecrane montate în stații sau pe aplicațiile de pe telefoanele mobile să se poată transmite informația în cât timp va sosi tramvaiul sau autobuzul. Una e când știi că mai durează 5 minute până vine un 42, alta când stai ca prostul așteptând cine știe cât. Ca la Cluj (foto sus).

Taxați în funcție de distanță
Tot pentru atragerea publicului spre transportul în comun, ceea ce ar reduce aglomerația din trafic și ar rentabiliza totodată CTP, este util ticketingul electronic. Și de el se vorbește de mult, fără să se fi făcut nimic. Pe scurt, asta înseamnă înlocuirea biletelor de hârtie cu cartele magnetice. Nu mai taxezi călătoria în sine, ci timpul petrecut în tramvai. Oamenii vor prefera să mergă 2-3 stații cu tramvaiul, lăsându-și mașina acasă. Pe de altă parte, CTP va încasa mai mult decât cei 2 lei taxați acum pentru cursele lungi, cum sunt cele spre Metro sau Ciurea. Oferirea de reduceri pentru călătorii fideli este și ea ușor de realizat prin folosirea cartelelor magnetice.

Rute redesenate
Schimbarea actualelor trasee de transport, rămase de pe vremea fostului, se poate face și ea foarte ușor. Marea problemă a rutelor actuale este că sunt gândite spre a aduce oamenii de la periferie în centru, acesta supraaglomerându-se inutil. Dacă vrei să ajungi din Copou în Păcurari, de exemplu, trebuie să treci prin centru. Din CUG în Tătărași, tot prin centru trebuie să mergi. Un sistem flexibil trebuie să asigure și legături între zonele periferice. Aici apar două avantaje. Pe de o parte, nu mai aduci în centru oameni care nu vor să ajungă acolo, iar pe de alta, se creează și un sistem de transport de rezervă pentru situațiile în care în centru sare un tramvai de pe șine sau ia foc vreun autobuz.

Grijă la detalii
Prin alte țări, discuțiile privind eficientizarea transportului public se duc până la cele mai mărunte detalii legate de confortul călătorilor. Lipsa emisiilor poluante nu este singurul argument în favoarea transportului electric. Zgomotul redus este și el luat în calcul. E drept, autobuzele electrice sunt scumpe. Ce se poate face însă, de exemplu, este să lucrăm la cele existente. Se estimează că schimbarea dispunerii scaunelor, astfel încât ele să nu fie față în față, duce la creșterea numărului de pasageri cu aproximativ 10%. Într-adevăr, multe fete preferă să renunțe la tramvai, când există posibilitatea ca pe scaunul din fața lor să se așeze vreun golan. Aceeași problemă apare și când scaunele alăturate sunt prea înghesuite. Iar de răsfirat puțin chiar nu e greu.