Iași Smart City: doar vorbe, fără fapte. Cum arată orașul „inteligent”

Zilele trecute, Primăria municipiului București a încercat un experiment: cel al introducerii benzii dedicate transportului în comun. Urmarea nu a suprins pe nimeni: un haos total în circulație, cozi de kilometri, scandal, panaramă. Nu luăm nici partea șoferilor, nici a pietonilor, a bicicliștilor sau a trotinetiștilor, pentru că oricare dintre noi se poate regăsi în oricare din aceste ipostaze. Totuși, nu putem să nu constatăm un mic amănunt care a tot fost vehiculat în dezbaterile pe tema circulației din București, fără să fi fost însă aprofundat. Toți ne dorim o țară „ca afară”. Or, „afară” există bandă dedicată transportului în comun în orașe apărute în antichitate sau în Evul Mediu, cu străzi înguste, fără ca totuși să apară ambuteiajele de la noi. La „ei” se poate, la „noi”, nu. Firește, răspunsul stă în civilizație și disciplină, care cam lipsesc din Balcani. Când o să le avem și noi, rămâne de văzut. Până atunci, hai să vedem ce au alții în domeniul circulației, al utilării urbane în general și ce nu avem noi. Și poate că ar trebui să avem.

Am vrut și noi
Introducerea „undei verzi”, a benzii pe care să nu circule decât autobuzele, a fost discutată și la noi, la Iași, încă de acum zece ani. La un moment dat, s-a făcut și o licitație pentru un studiu care să ducă la introducerea acesteia. S-a renunțat la idee, deși oricine știe că dacă ai o șosea cu zece benzi, pe ea se vor înghesui mașini cât pentru unsprezece. Cu cât lărgești mai mult drumurile, amenajezi mai multe parcări și faci loc pentru mai multe mașini, cu atât se vor înmulți și acestea. E o cursă pe care nicio primărie din lume nu a putut-o câștiga, decât făcând astfel încât numărul mașinilor să nu mai crească, dar să se gestioneze situația pentru atâtea câte sunt la un moment dat. Orice mașină în plus dă totul peste cap.

Model la Brașov
O modalitate de a face viața mai frumoasă atât pentru șoferi, cât și pentru pietoni, a fost introducerea iluminatului la trecerile de pietoni. E de bun-simț ca o zebră să fie iluminată noaptea, pentru ca pietonii să nu ajungă sub roțile vreunui șofer neatent. S-a constatat însă că numărul accidentelor pe zebră produse noaptea este mai mic dacă luminile se aprind doar atunci când un pieton se angajează în traversare. Mașina are faruri, deci își luminează singură drumul. Atunci când se aprind niște lumini pe marginea drumului, la 50 de metri în față, șoferul devine mai atent. Ideea a fost aplicată la noi la Brașov, chiar de luna asta, la intersecția dintre un bulevard și o stradă.

Vizibilă de la 2 km
Când senzorii detectează un pieton lângă zebră, luminile de pe stâlpi se dublează în intensitate în decurs de o secundă, iar în asfalt se aprind leduri de-a curmezișul străzii și de-a lungul trecerii de pietoni. Semnalizarea din carosabil este vizibilă de la 2 km. O idee asemănătoare a fost testată și la Orăștie, acum vreo 5 ani. Deci, se poate. Pe aceeași idee, și iluminatul public poate fi reglat astfel încât să lumineze intens doar când trece efectiv cineva pe sub el. Senzorii nu costă mult, iar consumul de energie electrică se reduce la jumătate. Într-o vreme, am avut impresia că și pe strada noastră s-au montat astfel de senzori. Ne-am dat însă seama ulterior că de fapt lămpile de pe stâlpi pâlpâiau aleatoriu, iar din când în când se ardeau.

Aspersoare pe ax
Tot acum cinci ani, la Timișoara s-a încercat o altă inovație, aplicată de mult timp în alte părți. Pentru a reduce cantitatea de praf din atmosferă, pe o stradă s-au montat aspersoare, care să o spele săptămânal. Distracția a costat vreo 6 milioane de lei, 3,6 milioane de lei fiind bani europeni. Doar că lucrarea a fost făcută cu picioarele. Strada se spăla singură, într-adevăr, doar că spăla totodată și mașinile, și pietonii. La alții, aspersoarele sunt montate pe axul șoselei, iar apa este aruncată la o înălțime de câțiva centimetri, fără să deranjeze pe nimeni. La noi, aspersoarele s-au montat pe margine, iar apa era aruncată exact ca la aspersoarele care udă lanul de trifoi. Oricum, și instalația s-a defectat în scurt timp, așa că ideea a fost lăsată baltă. Nu că ar fi fost proastă. Doar prost aplicată.

Butoni luminoși
În categoria micilor inovații care fac viața mai frumoasă intră și butonii luminoși montați pe axul drumului, ca marcaj. Ideea se aplică, pe ici pe colo, pe drumurile naționale, care sunt delimitate lateral cu astfel de butoni. În oraș însă, există vreo câțiva montați pe bordură, în rondul de tramvai din Târgu Cucu. Experimentul, început acum vreo 3-4 ani, nu a mai fost repetat.

Sistem GPS
Că veni vorba de tramvaie, probabil că oricine a ieșit puțin „afară” a avut ocazia să vadă panourile electronice din stații, care te anunță peste câte minute vine tramvaiul așteptat. E drept, prin Olanda sau Marea Britanie, tramvaiele chiar vin la ora fixată, în timp ce la noi se descurcă și ele cum pot, prin trafic. Tot ar fi însă utile, fie și pentru a ști că mai devreme de 20 de minute nu-ți vine tramvaiul 7 pe care îl aștepți. Sistemul GPS necesar este folosit acum oriunde, iar investiția este minimă. Tot la „alții” am văzut, la spatele tramvaielor, atașate un fel de portbagaje pentru biciclete. Ca să nu urci Copoul pieptiș, îți pui bicicleta în rastel și iei tramvaiul. Simplu și relaxant.

Un stâlp cu 5 roluri
O inovație chiar simpatică poate da un aer șarmant unei străzi sau unei piațete. E vorba de niște stâlpi cilindrici, de dimensiunile barei unei porți de handbal. Aceștia sunt făcuți din câteva module suprapuse, fiecare cu rolul său. În partea superioară este montată o lampă pentru iluminatul public. În segmentul imediat inferior este instalația necesară unei rețele Wi-Fi publice. Segmentul central adăpostește o cameră video pentru supravegherea traficului sau pentru siguranța publică. Penultimul segment poate găzdui o boxă audio din care să se audă o muzică ambientală, cam cum se aude în stația de tramvai de la Filarmonică. Cel mai jos segment este priza pentru încărcarea vehiculelor electrice, fie ele mașini sau trotinete. Un singur stâlp soluționează cinci probleme distincte, fără o groază de cabluri atârnate. Simplu, nu?