Recent, profesoara Liliana Romaniuc, nume cunoscut al învățământului ieșean, a fost numită consilier pe probleme de educație la cabinetul vicepremierului Raluca Turcan. Romaniuc are o vastă experiență în sistemul educațional ieșean, fiind fost director al două școli importante din oraș, activând și ca inspector școlar general. Performanța Lilianei Romaniuc nu a putut trece neobservată de colegele acesteia, două dintre cele mai titrate directoare din Iași, Elvira Rotundu (Colegiul „Costache Negruzzi”) și Elena Calistru (Colegiul Național), ținând neapărat să aibă o întrevedere colegială în trei. (pamflet)
Cancelaria Colegiului Național „Costache Negruzzi”, la ceas de seară. În spatele unei mese pe care se află un morman de cataloage, Elvira Rotundu și Elena Calistru discută aprins.
Elvira Rotundu: – Sincer, Lenuța, eu nu mai pot cu aceste promovări de care au parte doar șefele. Uite, Camelia Gavrilă a fost șefă la inspectorat, a ajuns deputat. Acum, iat-o pe Lili Romaniuc, tot așa, fost inspector general, se învârte acum prin clădirea Guvernului, consilier la madam Turcan.
Elena Calistru: – Ei, Lili are experiență în mediul privat, de aia. A fost la Spectrum, la Colegiul Richard Wurmbrand, a câștigat bani frumoși din afacerile astea. Mna, spre cine să se orienteze și liberalii dacă nu spre oamenii din zona privată a educației?
Elvira Rotundu: – Zău? Dar noi ce vina avem că lucrăm la stat? Și apoi, suntem totuși directoare la liceele de elită ale Iașului. Pe noi de ce nu ne vede nimeni?
Elena Calistru: – Păi dacă nu facem politică, cine să ne știe? Trebuie să ieșim și noi cu ceva în evidență în spațiul public, că în afară de niște diplome și buchete de flori la Gala Excelenței învățământului ieșean nu ne bagă nimeni în seamă.
Elvira Rotundu: – Și a mai venit și pacostea asta cu covidul! Nici măcar gala aia de premiere a zeciștilor de la Bacalaureat n-o s-o mai pupăm. Mai făceam o poză, un scurt discurs, o coafură, mai scoatem de la naftalină hainele de sindrofie. Ah, ce an școlar ratat!
Elena Calistru: – Îți repet, dacă stăm și ne ofticăm ca două fete de pension n-ajungem nicăieri.
Elvira Rotundu: – Bun, și ce propui, să intrăm în politică, să ne punem bine cu șmecherii din partide? Pe mulți nu i-aș pune nici să șteargă tabla, darmite să le dau votul meu. Am vreo câțiva foști negruzziști care acum fac și dreg în politică, dar nu i-aș oferi ca exemple de bună purtare.
Elena Calistru: – Îți înțeleg perfect reflexul profesoral, dar trebuie să-l ignori dacă vrei să ne îndeplinim misiunea cu succes.
Rotundu deschide la întâmplare un catalog. Parcurge rapid cu privirea filele îngălbenite.
Elvira Rotundu: – M-am săturat de loazele astea! Vreau și eu la Guvern!
Elena Calistru: – Știi ceva? Hai să vorbim cu Lili Romaniuc, e în Iași zilele astea. Poate ne dă ea niște ponturi, ce să facem să ajungem și noi în vârf.
După câteva ore. O bancă pe o alee discretă din Copou. Liliana Romaniuc privește concentrată pe o tabletă. De ea se apropie cele două directoare.
Elvira Rotundu: – Bună, Lili, deranjăm?
Liliana Romaniuc: – Nu, făceam un curs online cu Raluca, ceva ușor, ca pentru primele zile de acomodare cu școala.
Elena Calistru: – Ce onoare pentru tine, să fii consiliera doamnei vice prim-ministru.
Elena Rotundu: – Iar noi am rămas aici, în Iașul acesta provincial.
Liliana Romaniuc: – Vai, dar nu trebuie să gândiți așa! Credeți că mă încântă atât de tare această funcție? Nu fac mare lucru. De pildă, acum îi descriam doamnei Turcan cum arată o sală de curs.
Elvira Rotundu: – Foarte interesant! Dar, cum așa, nu este la curent cu ce se întâmplă la școală?
Liliana Romaniuc: – Nu prea. Tocmai am terminat de explicat cum se udă buretele pentru o curățare optimă a tablei. E foarte receptivă, se uită la mine cu ochi foarte atenți, se vede că e deschisă spre cunoaștere!
Elena Calistru: – Lili, aia e poza ei, nu e o imagine în direct. Tu te uiți la o poză acum, înțelegi?
Liliana Romaniuc: – Cum așa, Raluca nu mă urmărește acum?
Elena Calistru: – Nu, e poza de profil.
Liliana Romaniuc: – De profil uman sau real?
Elvira Rotundu pufnește în râs, în timp ce Calistru abia se abține să nu-i urmeze exemplul.
Elena Calistru: – Nu mai contează.
Liliana Romaniuc: – Nu există, e foarte pătrunsă de lecțiile mele. Ieri i-am explicat structura unui catalog, iar mâine am plănuit s-o surprind cu evoluția stilului uniformelor școlare din anii 50 până în prezent.
Romaniuc închide tableta.
Liliana Romaniuc: – Bine, cât lipsește motivat doamna Turcan, spuneți-mi cu ce vă pot ajuta.
Elena Calistru: – Hm, noi venisem să te întrebăm ce să facem să ajungem mari, ca tine.
Elvira Rotundu: – Da, dar văzând ce faci, ne-am dat seama între timp că e mai sănătos să rămânem la catedrele noastre. Nu că n-ar fi interesantă treaba de consilier, dar noi nu le avem cu tabletele, cu internetul…
Elena Calistru: – Fetelor, hai mai bine să chiulim un pic! Mergem la o înghețată pe Lăpușneanu!
Liliana Romaniuc: – De acord! Cu fistic sau vanilie?
Elena Calistru: – Cu ciocolată. Ai încredere, aici te consiliem noi!
