Primul caz de român contaminat cu noul coronavirus a fost înregistrat pe 26 februarie. De atunci, au trecut două luni în care, într-un fel sau altul, cu toții am cam învățat să trăim în mijlocul epidemiei. Am obosit de atâtea interdicții și reguli, suntem deja experți în viruși, așa că am început să ne interesăm și de alte subiecte în afara bolii. Oricum stăm mai mult pe-acasă și avem timp, nu? Așa că, încet-încet, încep să apară și alte subiecte de discuție și dezbatere publică. Iar în ultima vreme, marea dezbatere națională a plecat de la Iași. Mai exact, din Bârnova și Dobrovăț, unde tăierea unei bucăți de pădure a iscat un adevărat scandal. Ministrul mediului a fost acuzat că permite defrișarea unei păduri protejate. El a răspuns că cei care-l critică habar n-au ce-i aia protecția mediului. I s-a cerut demisia, s-au scris petiții care au strâns mii de semnături peste noapte. Subiectul e fierbinte și arde nu doar pentru că este de actualitate, ci și pentru că ne interesează pe toți. Pădurea de la Dobrovăț este unul dintre plămânii unui oraș tot mai poluat. De obicei, adevărul se află undeva la mijloc. Dar unde? Care este de fapt, realitatea? Cât se taie? Cum se taie? Cum stăm, la urma urmei?
Paradox statistic
O zicală celebră spune că există trei feluri de minciuni: minciunile, minciunile sfruntate și statisticile. A spus-o Benjamin Disraeli. A fost prim-ministru al Marii Britanii pe vremea reginei Victoria și, ca politician, probabil că vorbea din proprie experiență. Statistic, atât România, cât și Iașul nostru stau bine. În 1990, România avea 6,4 milioane de hectare de pădure. Azi, avem 6,6 milioane de hectare, un plus de peste 200.000 de hectare. La rândul său, Iașul avea 97.200 ha de pădure în 1990 și are 98.000 ha acum. De tăiat, în anii ’80 se tăiau 25 milioane metri cubi anual. În 1990 se tăiau 16,6 milioane metri cubi de lemn. Cifra a crescut treptat, până la 19,5 milioane metri cubi în 2018. În Iași, dimpotrivă: se exploatau 302.700 metri cubi de lemn în 1990 și doar 285.800 metri cubi în 2018. Deci, stăm bine, nu?
Asumare oficială
Ei bine, povestea e lungă și plină de cifre. Vă spunem de pe acum că răspunsul e „da și nu” și e plin de cifre. Statistica e înșelătoare. Creșterea suprafeței împădurite față de 1990 este aparentă. După aderarea la Uniunea Europeană în 2007, am aplicat normele europene, inclusiv în statistică. Europenii includ în categoria pădurilor și hățișurile sau lizierele tinere. Acestea, îngrijite corespunzător, pot deveni păduri. Dar încă nu sunt. Apoi, scoaterea din circuitul silvic a unor suprafețe defrișate este greoaie. Pe românește, un munte defrișat rămâne tot teren silvic, dacă se are în vedere replantarea de puieți sau dacă pur și simplu defrișarea s-a făcut ilegal și nu a fost raportată. Din avion se văd ușor găuri mari în păduri compacte. Poienile alea tot pădure se cheamă. Pe hârtie, copacii sunt încă în picioare. Organizațiile de mediu apreciază tăierile ilegale la un volum egal cu cele efectuate regulamentar. Se taie legal 19 milioane de metri cubi anual și încă pe atât se taie fără acte. Iar cifra avansată de ecologiști a fost asumată oficial și de Ministerul Mediului. De fapt, însăși procedura de infringement pe problema pădurilor, demarată de Comisia Europeană împotriva României s-a bazat pe această asumare oficială. Și pe faptul că doar 29% din suprafața țării noastre este acoperită de păduri, față de 37% cât e norma europeană de mediu.
Regenerare
Bun, deci se taie 38 milioane metri cubi anual și deci, dispar pădurile? Ei bine, nu. Legal, se taie 2,9 metri cubi de lemn pe hectar de pădure, mult sub media europeană, care trece de 4 metri buni. Dacă adăugăm lemnul tăiat ilegal, ajungem la 5,8 metri cubi pe hectar. Or, cifrele oficiale spun că un hectar de pădure produce natural 7,5 metri cubi de lemn anual. În medie, firește, pentru că foioasele au alt ritm de creștere față de conifere. Specialiștii spun că producția reală de lemn este de fapt de 8,5 metri cubi la hectar. Deci, cu tăieri ilegale cu tot, pădurea noastră crește mai mult decât se taie. Capacitatea sa de regenerare este fantastică.
Altă filosofie în Vest
Deci, e bine? Nu. V-am prevenit că răspunsul este „da și nu”. Iar problema este perfect vizibilă la Dobrovăț și Bârnova. Acolo, oficial, s-au făcut tăieri de regenerare. Tai copacii bătrâni, ca să faci loc copacilor tineri. De fapt, s-a tăiat „la ras”, inclusiv copaci ale căror trunchiuri puteai fi prinse în palme. Iar aici este marea problemă a pădurilor noastre. În Germania, cam 93-94% din pădure este amenajată pentru exploatare. În Austria, procentul urcă la 97%. Altfel spus, drumurile forestiere sunt astfel făcute, încât să poți exploata orice colț al pădurii. În România, doar 67% din pădurea care nu este inclusă în rezervații, deci care poate fi folosită economic, este exploatabilă. De asta, deși tăiem mai puțin ca nemții, apar găuri mari în pădure. În plus, exploatarea o poate face oricine.