Primăvara e acea perioadă din an când gospodarii Iașului își suflecă mâinile și se pregătesc de marea campanie de curățenie a orașului, fiecare cu ce poate. Anul acesta, evenimentul are loc într-o perioadă complicată, coronavirusul deja făcându-și de cap prin România, fiind o chestiune de zile până când va apărea și la Iași. În acest context sumbru, curățenia orașului și cea personală au devenit prioritățile acestei luni. Trei dintre directorii implicați în campanie, Cristi Stărică – Ecopiața, Alin Aivănoaei – Termo Service, și Cătălin Neculau – Salubris, au intrat deja în dispozitiv, făcând primele acțiuni de igienizare a orașului. (pamflet)
Piața agroalimentară Alexandru cel Bun, într-o zi senină de primăvară. Printre tarabe se plimbă relaxați Cristi Stărică și Cătălin Neculau. La un moment dat, Stărică ia un măr din lădița unui țăran și mușcă din el cu poftă.
Cătălin Neculau: – Ce faci, Cristi, dar nu-l speli înainte? Doar știi că pândește coronavirusul!
Cristi Stărică: – Lasă-mă cu prostia aia de virus. Nimeni nu o să-mi ia plăcerea de a mânca un măr, o cireașă sau vișină în stadiul bio, adică nespălate, cu praful ăla natural, de țară, așternut pe coaja dulce. Doar nu ai vrea să-l dau și cu spirt înainte, să aibă aromă de dispensar sătesc.
Cătălin Neculau: – Nu știu, poate greșesc eu. Adevărul e că, de când am venit director la Salubris, m-am transformat într-un maniac al curățeniei. Pe vremuri, când eram șef la Citadin, umblam prin fum, prin praf, asfaltam la 40 de grade, eram plin de smoală, și chiar așa, murdar tot, mâncam parizer cu muștar în cabina compresorului.
Cristi Stărică: – Păi vezi? Era mai bine. Ce tot atâta spălat, dezinfectat, deratizat și alte chestii împotriva naturii? Uite, viermele din mărul ăsta. De ce să stropești livada, de ce să-l omori. Ne-am pierdut omenia, zău așa.
Cătălin Neculau: – Totuși, ai văzut că epidemia de coronavirus a pornit de la un chinez care-a mâncat ciorbă de liliac.
Cristi Stărică: – Așa, și ce-i cu asta? Dacă-l spăla pe liliac pe aripioare, crezi că nu se îmbolnăvea? Poate nu l-a fiert îndeajuns. Sau poate o mai fi condimentat ciorba cu niște piele de șarpe macerată în sos de ardei iuți sau cine știe ce coadă de maimuță murată.
Cătălin Neculau: – Se vede că lucrezi la piețe, ai stomacul tare de poți vorbi așa relaxat despre monstruozitățile astea.
Cristi Stărică: – Așa trebuie să fim în zilele astea, nu ca niște nevolnici cu morcovul înfipt în dos. Măcar dacă ar fi morcov românesc, bio, sănătos! Văd însă că vor să ne îndese unul chinezesc.
Cei doi se retrag la o cafenea din zona pieței. Așezați la o masă, citesc pe îndelete meniul. Sună mobilul lui Neculau. Acesta scoate tacticos o sticlă de spirt din buzunar, toarnă câteva picături pe mâini, începând să se frece cu spor. Stărică îl privește zâmbind.
Cristi Stărică: – Omule, e telefonul tău, n-are viruși.
Cătălin Neculau: – Ce spui tu? Coronavirusul se transmite pe cale aeriană, deci și prin semnalul de telefonie!
Neculau privește apelul pierdut.
Cătălin Neculau: – Mda, era Aivănoaei. Rămăsese să vorbim despre curățenia de primăvară. Îl sun eu mai târziu.
Cristi Stărică: – Foarte bine. Hai să ne concentrăm pe treaba asta. Eu am început deja să spăl oleacă prin piețe. Nu exagerez, pentru că nu vreau să devin paranoic. Legumele și fructele trebuie să fie vii, în mediul lor natural, să nu le deranjeze nici o substanță chimică. Și-așa le stropesc ăștia cu tot felul de mizerii, să mai vin și eu cu clor printre tarabe?
Cătălin Neculau: – Tu ai doar câteva locații în gestiune, dar eu ce să mai zic, că trebuie să fac lună un oraș întreg? Ai văzut, mi-am tras tot felul de scule, mașini, utilaje șmechere, noi, de ți-e și milă să le bagi printre gunoaie. Cum să bag eu gunoiera Mercedes prin noroi și zoaie, spune și tu!
Cristi Stărică: – Auzi, mie îmi plac aspiratoarele alea uriașe pe care le aveți voi. Cu ăla tragi tot ce mișcă, mâțe, șobolani, chiar și peruca unuia de pe stradă, dacă vrei să faci o glumă.
Cătălin Neculau: – Eu nu glumesc cu campania, Cristi! Nu mai putem ascunde praful măturându-l sub covorul de asfalt.
Telefonul mobil sună din nou.
Cătălin Neculau: – Iar e Aivănoaei. Zice să venim repede la punctul termic din zona biroului său. Ce-o fi având?
După o oră. Neculau și Stărică intră într-o clădire înțesată de țevi uriașe. Căldura ridicată îi face să transpire abundent. De după o coloană de țevi, iese Aivănoaei îmbrăcat doar în șort și maieu, ud leoarcă.
Alin Aivănoaei: – Nu vă apropiați! Am coronavirus!
Cătălin Neculau: – Vai, nu!
Cristi Stărică: – Termină cu prostiile.
Alin Aivănoaei: – Ba da, mi-au venit azi rezultatele din Italia. De aia stau la căldura asta de îngrozitoare. Coronavirusul moare la 30 de grade.
Cristi Stărică: – Eu nu am chef să stau aici, e ca într-o saună. Spune-mi, să-ți aducem ceva?
Alin Aivănoaei: – Vreo tonă de păcură, rezervele-mi sunt pe sfârșite.
Neculau își aruncă telefonul la picioarele lui Aivănoaei.
Cătălin Neculau: – Pune pe foc și telefonul ăsta. L-ai contaminat deja cu apelurile tale disperate. Crezi că eu nu știu că virusul se transmite și prin semnal 4G? Bine că n-am Huawei, că eram deja cu comprese pe frunte!
Neculau (foto sus, pamflet): Pff, ce mișto e de tipul care are scuterul ăsta! Sâmbătă seara poate să-și scoată pubela la o plimbare prin tot orașul