Acum vreo două săptămâni, cei mai mici dintre viitorii noștri cititori s-au trezit prinși într-un scandal cât casa. Genul de scandal care n-ar fi trebuit să existe, dar așa se întâmplă când, vorba aia, pe cineva îl mănâncă undeva. Confruntată cu lipsa locurilor din creșe, primăria s-a gândit să mai introducă un criteriu de selecție, fiind favorizați copiii care întâmplător locuiesc aproape de creșă. Nimeni în Palatul Roznovanu nu pare să se fi gândit că există cartiere întregi fără creșe, inclusiv cartiere dens populate și tinere ca vârstă medie a locuitorilor, precum Dacia. Vă dați seama cam ce a putut să fie în sufletul unei mame din Dacia, care și așa trebuia să-și ducă juniorul la creșă până la mama naibii, iar acum își vedea copilul exclus pur și simplu din creșă, nu? De aici și scandalul, din care primăria noastră a ieșit cam șifonată din punct de vedere al imaginii publice. Dar, dincolo de asta, chiar nu se poate face nimic? Cât ne-ar costa să avem măcar o creșă în fiecare cartier? Nu toți copiii au bunici care să stea cu ei și nu toți părinții își permit o bonă pentru ăla micu’.
Calcule simple
Problema creșelor nu este nouă, doar că a fost rostogolită de la an la an și de la un buget la altul, fără să i se caute o rezolvare clară, deși soluția este la mintea cocoșului. Iei numărul de copii sub 3-4 ani, împarți la 15 sau chiar la 30 și vezi câte grupe de creșă ți-ar trebui. Mai împarți o dată la 3-4, adică la numărul de grupe care funcționează concomitent într-o creșă și scazi din numărul obținut numărul creșelor existente. Așa afli câte îți mai trebuie. Pe urmă, faci un proiect tip și scoți la licitație lucrările. Banal, nu? Mda, doar că pentru unii pare complicat de-a dreptul.
Problemă amânată
În municipiul Iași avem vreo 20.000 de copii sub patru ani. Numărul nu este cu mult mai mic decât în 1990, când erau aproape 25.000. Doar că atunci existau 25 de creșe, fără a pune la socoteală căminele care funcționau pe lângă fabricile mai mari. Acum mai sunt 11, mari și late. De aici și criza de azi. Deși problema nu datează de ieri de azi, până acum municipalitatea s-a ocupat aproape exclusiv de modernizarea și dotarea creșelor existente. Anul trecut au fost vreo șase proiecte de modernizare și dotare finanțate de municipalitate, inclusiv privind dotarea cu sisteme de supraveghere. Nu spunem că nu e nevoie și de asta, doar că prioritară ar fi trebuit să fie asigurarea de suficiente locuri pentru toți doritorii. Pe urmă, schimbăm și mocheta, dacă s-a tocit aia veche. Or, în același an care abia a trecut, s-a organizat licitație doar pentru extinderea unei singure creșe, pentru asigurarea spațiului necesar încă unei grupe. Asta înseamnă rezolvarea problemei pentru doar încă 15 copii, dacă e să faci grupa conform legii sau 25-30 de copii, dacă forțezi la maxim limitele încadrării. Prea puțin, spunem noi.
Bani sunt
Conform calculelor oficiale ale primăriei, în Iași ar mai fi necesare șase creșe mari. De fapt, 6 creșe standard, cu câte trei grupe. Dar poate sunt prea scumpe? Poate bugetul local nu poate suporta cheltuielile, iar Guvernul nu dă bani pentru așa ceva? Din contra. Guvernul dă bani pentru creșe și încă oricui cere. De fapt, și extinderea Creșei nr. 1 din Podu Roș de care am vorbit mai sus, nu este finanțată din bugetul local, ci din bani guvernamentali. Altfel, în cadrul Programului Național de Dezvoltare Locală primăriile comunelor unde sunt mulți copii au depus proiecte și li s-au alocat bani guvernamentali. La Aroneanu s-a aprobat o sumă de aproape un milion de lei pentru extinderea unei grădinițe, astfel încât să aibă și grupă de creșă. Era nevoie, pentru că mulți tineri și-au făcut casă la Aroneanu. La Holboca, în satul Dancu, care este practic un fel de cartier Dacia de-al nostru, se va construi de la zero o creșă, contra sumei de 3,7 milioane de lei. Alta se va face la Voinești, unde există o numeroasă populație romă: 1,4 milioane de lei. Asta, pentru a pomeni doar de proiectele recent aprobate.
5 milioane de euro
Costul mediu pentru construirea unei creșe, în cazul proiectelor finanțate prin PNDL, este cam de un milion de lei pentru fiecare grupă. Adică 3 milioane de lei pentru o creșă standard, cu trei grupe. Încă vreo jumătate de milion ar trebui pentru pătuțuri, dulăpioare, jucării și amenajarea birourilor directoarei, contabilei și asistentei medicale. Hai să zicem încă un milion, ca să nu ne încurcăm cu zecimale. Patru milioane de lei pentru o creșă. Nouă ne trebuie șase. Deci, 24 milioane de lei, adică 5 milioane de euro, în condițiile în care guvernul nu refuză finanțarea proiectelor de acest tip. Chiar o fi așa greu și așa de scump? Sau trebuie să ajungă cuțitul la os ca să se miște ceva?