În 1992, după alegerile locale, primarul abia ales anunța demararea unui amplu program de construcții de locuințe. În câțiva ani, urmau să fie construite vreo 10.000 de apartamente, iar Primăria era la concurență cu Consiliul Județean, care-și anunța aceleași intenții. E drept, în 1992, statul era încă principalul actor în domeniul construcțiilor de locuinței. Abia ieșiserăm din comunism, iar capitalul privat era ca și inexistent. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, dar criza de locuințe a rămas. Despre ce se mai întâmplă în acest domeniu vom vorbi și noi puțin în continuare. Un lucru trebuie să ne fie clar, de la bun început, tuturor. Statul nu este și nici nu poate fi un concurent pe piața construcțiilor de locuințe. Nu are nici capacitatea și nici interesul să o facă. E nevoie de bani pentru asfalt, pentru grădinițe, școli și câte altele. Dar statul și-a asumat de zeci de ani rolul de mamă grijulie pentru cei care nu se pot descurca singuri. Nu pentru cei care nu vor, ci pentru cei care nu pot. Iar aici intră și locuințele sociale.
Sociale și convenabile
De construit se construiește din plin în orașul nostru, după cum lesne puteți observa ieșind pur și simplu la o plimbare. Anul trecut s-au emis 1.315 de autorizații de construire și 4.485 de certificate de urbanism. Asta înseamnă 1.300 de case și blocuri la care lucrările au început deja și aproape 4.500 care sunt „pe țeavă”, cum s-ar zice. Doar că locuințele care vor rezulta sunt destinate, simplu, celor care au bani să le cumpere sau care au de unde să se împrumute pentru asta. Există însă și oameni cu venituri prea mici pentru ca băncile să aibă încredere în ei, inclusiv tineri aflați la început de drum sau persoane singure. Aceștia nu vor putea să-și cumpere niciuna dintre locuințele scoase la vânzare pe piața privată. Pentru aceștia există, teoretic, programul municipal de construire de locuințe sociale și convenabile. Sociale pentru ieșenii săraci, convenabile pentru tinerii pe care Primăria vrea să-i țină în Iași, în condițiile în care emigrarea creierelor a devenit un fenomen mai mult decât îngrijorător.
300 de apartamente la cinci ani
Iar cereri sunt din plin. În arhivele Primăriei se aflau în decembrie anul trecut 2.000 de cereri pentru locuințe sociale și alte 2.824 de cereri pentru locuințe convenabile. Adică aproape 5.000 de ieșeni au nevoie de casă, dar nu și-o pot cumpăra. Pentru aceștia, proiectele aflate în derulare sunt jenant de puține. De fapt, există unul singur, demarat în 2016, cel de construire a 16 tronsoane de bloc în zona Grădinari, unde municipalitatea dispune de o suprafață de teren de 2,6 ha. În total, urmează să fie realizate 288 de apartamente cu una, două sau trei camere, valoarea totală a investiției ridicându-se la 66 milioane de lei. Cam 50.000 de euro pe apartament, în acest preț intrând firește și utilitățile, parcările și amenajarea spațiilor verzi. Cele 288 de apartamente ar urma să fie gata în decurs de doi ani de la demararea lucrărilor. Care lucrări încă nu au început, așa că primele chei vor fi împărțite prin 2021, cel mai devreme, la cinci ani de la demararea proiectului. La un ritm de 288 de apartamente la fiecare cinci ani, cele 4.800 de cereri existente vor fi satisfăcute cam prin anul 2100.
A crescut cererea
Am vrea să dăm speranțe tinerilor care așteaptă o locuință, dar nu putem. Până acum nu s-a anunțat cum vor fi împărțite locuințele din Grădinari, atunci când vor fi gata. S-a spus însă, de la bun început că prioritate vor avea cei care locuiesc acum în apartamentele deținute de Primărie, dar care se află într-un stadiu avansat de deteriorare și care prezintă risc seismic. Dacă așa se va întâmpla, vor primi locuințe noi cei care le-au distrus pe cele în care locuiau până acum. Iar dacă privim în urmă, nu prea găsim multe motive de optimism. Acum 10 ani, primarul de atunci spunea că la Iași este nevoie de 4.000 de locuințe, pentru construirea cărora ar fi nevoie de 200 milioane de euro. Era un fel de a spune că suma e prea mare pentru posibilitățile municipalității. Între timp, din câte se poate vedea, numărul cererilor nu numai că nu a scăzut, ci a crescut constant.
Jale și în restul UE
Din păcate, situația la noi nu este cu mult diferită față de cea din alte țări. La nivel european, aproape jumătate dintre tinerii sub 29 de ani au probleme legate de locuință. Dintre tineri, 7% locuiesc în condiții precare, unde se nimerește. Alți 26,7% stau în locuințe supraaglomerate, după modelul câte o familie în fiecare cameră a unui apartament închiriat. În fine, 11,9% dintre tineri cheltuiesc mai mult de 40% din venituri pe chirii. Situația este gravă oriunde în Uniunea Europeană, dar nu a fost lansat încă vreun program cu finanțare europeană pentru construire masivă de locuințe. Prin Programul Operațional Regional aferent perioadei 2014-2020, României i s-au alocat doar 90 milioane de euro pentru construire de locuințe, investiții în infrastructura de sănătate, educație și servicii sociale, în comunitățile defavorizate. Este încă o puternică reținere la nivel european față de ideea de investiții publice în locuințe. Firesc, pe undeva. Primăria construiește un apartament cu 50.000 de euro. Dacă îl dă cu o chirie rezonabilă, de 100 de euro lunar, unei familii de tineri, își scoate banii investiți abia peste 40 de ani. Prea mult pentru a renta.