12 ani de promisiuni deșarte: Sală Polivalentă doar pe planșe, nu și în realitate

Am avut noi ocazia să vorbim cu domniile voastre acum vreo 2-3 ani despre așa-numita „sală polivalentă” din Podu Roș. I-am pus denumirea între ghilimele, pentru că e greu de afirmat fără a zâmbi că respectiva construcție ar fi sală polivalentă. De fapt, este, dacă e să ne luăm după dicționar, pentru că poate avea mai multe utilizări. Poți organiza acolo un târg de textile, o expoziție de carte, o paradă a modei sau chiar campionatul intergalactic de alba-neagra. Orice, mai puțin competiții sportive. Da, aveți dreptate, suntem răutăcioși. În fond, Sala Polivalentă a găzduit recent prima cupă de oină a Iașului. N-am asistat la ea, așa că am rămas cu o întrebare fără răspuns: cum s-o fi jucat oină acolo, câtă vreme terenul ar trebui să aibă 70 de metri lungime și 32 de metri lățime, iar biata sală n-are atâta nici dacă o ridici la pătrat. Vom încerca totuși să căutăm împreună răspunsul la o întrebare mai presantă: ce facem totuși cu sala?

Depășită fizic și moral
Sala Polivalentă a fost construită acum vreo 60 de ani, la pachet cu alte imobile similare din alte colțuri ale țării; nici mai bună, nici mai rea. La acea vreme, regimul punea accentul pe sportul de masă, așa că în toate municipiile reședință de județ a fost construită câte o astfel de sală, de 3-4.000 de locuri și cu dotări standard. Firește, e vorba de standardul românesc al epocii: un singur teren de joc, de dimensiuni suficiente pentru a se putea juca și handbal, și baschet, cu tribune de jur-împrejur și un acoperiș. A, și o sală de forță la etaj. Sala a fost cândva nouă, dar la vârsta ei ar fi trebuit să iasă la pensie. A băgat municipalitatea vreo 300.000 de lei pentru renovarea sa, dar lucrările făcute în perioada 2016-2018 au însemnat doar schimbarea parchetului, igienizarea și unele reparații, nu modificări structurale. Tot trei cabine de toalete pentru femei au rămas, băncile tribunelor tot niște scânduri înguste fără spătar sunt, iar vara tot te sufoci din lipsa aerului condiționat. Nici măcar proprietarul clădirii, adică Direcția Județeană pentru Sport și Tineret, nu are tupeul de a afirma că sala ar mai corespunde vreunui standard minimal. De fapt, e potrivită doar pentru un campionat sătesc. E doar oleacă mai mare decât sala polivalentă din Focuri, de exemplu. E drept, aceasta din urmă este mai nouă, datând din 1985.

Câteva repere
Fiecare sport impune anumite standarde sălilor în care este practicat și nu avem spațiul necesar pentru a detalia. Vom da totuși câteva exemple. Pentru runda finală a unui turneu olimpic de baschet, sala trebuie să aibă minim 12.000 de locuri. Pentru runda finală a campionatului mondial masculin, chiar 15.000. Pentru runda preliminară a unui turneu continental, între 5.000 și 8.000 de locuri. Sala ieșeană ar putea găzdui cel mult meciuri din runda preliminară a campionatului feminin de baschet U19, unde sunt admise săli de doar 3.000 de locuri. Pentru meciuri internaționale de handbal trebuie săli cu minim 5.000 de locuri, iar pentru semifinalele sau finala campionatului european, 12-15.000 de locuri. Pentru gimnastică, 6.000 de locuri. Și așa mai departe.

Prima versiune
De faptul că Sala Polivalentă este complet depășită moral și fizic s-au lămurit și autoritățile noastre locale și nu de ieri, de azi. Încă din 2007, municipalitatea a pornit demersuri pentru construirea unei noi săli polivalente. La acea dată, se discuta de un parteneriat între Primărie și Universitatea „Al.I. Cuza”, în ideea că aceasta din urmă oricum avea o facultate de educație fizică și sport. Municipalitatea dădea terenul în folosință gratuită, iar universitatea făcea sala polivalentă, complexul urmând să cuprindă și o piscină olimpică. Proiectul viza o suprafață de 12.400 mp, în cartierul „Apărătorii Patriei”. Adică pe șes Bahlui, spre Cicoarei. Nu s-a mai ajuns niciodată la lucrările propriu-zise de construcție, pentru că fondurile necesare depășeau capacitatea financiară a universității.

54 milioane de euro
Timp de încă vreo 7 ani nu s-a mai auzit nimic de o nouă sală polivalentă. Mă rog, cu excepția declarațiilor și promisiunilor făcute în campaniile electorale. Pe astea însă le excludem, că nu ne place să discutăm despre vorbe goale. Singurul lucru care s-a făcut a fost includerea în bugetul din fiecare an al municipiului a sumelor necesare proiectării unei săli polivalente, fără a se ajunge nici măcar la proiectare. În 2015, s-a reluat, ceva mai hotărât, o idee mai veche: construirea unei săli polivalente în Moara de Vânt, unde Primăria deține peste 140 ha de teren. Complexul visat de Primărie cuprindea un stadion de 40.000 de locuri, o sală polivalentă de 10.000 de locuri și o arena de tenis de 4.000 de locuri. Suma necesară? 54 milioane de euro, care ar fi trebuit atrași printr-un proiect cu finanțare europeană. Cum nu s-a găsit nicio linie de finanțare, proiectul a tot fost plimbat dintr-un sertar în altul.

Chiar două săli
Iar de atunci se tot vorbește. Pe hârtie, amplasamentul sălii a tot fost mutat ba în locul CET I, ba în locul garajului CTP din Tudor, ba înapoi în Moara de Vânt. De la 10.000 de locuri, s-a ajuns la 16.000. De la finanțare europeană, la una guvernamentală, prin Compania Națională de Investiții. Asta, până să anunțe ministrul din 2017 al sportului că da, ar vrea el să facă două săli polivalente, dintre care una să fie în Moldova, dar deocamdată e doar o idee pentru care nu sunt bani. Mai nou, în joc a intrat și Consiliul Județean, care vrea să construiască, în parteneriat cu Primăria Miroslava, o sală polivalentă la Brătuleni. Românul are o vorbă: copilul cu două moașe rămâne cu buricul netăiat. Teamă ni-e că așa se va întâmpla până la urmă și cu polivalenta noastră, mai ales că nici la Primărie, nici la CJ nu e clar de unde vor veni banii necesari.

Zonă greu accesibilă
Între noi fie vorba, nu prea înțelegem rostul unei săli polivalente construite în Moara de Vânt. Imaginați-vă un meci internațional de handbal la care, firesc, vor veni spectatori și din alte județe. Pe unde vor ajunge la sală niște fani vasluieni, de exemplu? Intră prin CUG, străbat tot orașul până în Podul de Fier, iar apoi urcă pe unde până pe deal? Dar unul venit din Neamț? Intră prin Păcurari, străbate și el tot orașul? Sau o ia pe drumul strategic, până la Vânători și apoi prin Podul de Fier etc? În ambele variante, e un traseu imposibil. După noi, ideal ar fi tot șesul Bahluiului, chiar la Brătuleni, la o adică. Accesul e facil, pe șoseaua de centură.

Costuri
Cu ce bani s-ar putea face? Păi, depinde. La Craiova, de exemplu, unde vechea polivalentă a ars prin 1993, s-a ocupat CNI de construirea noii săli. E modernă, arată fain și a costat 17,5 milioane de euro. Capacitatea ei însă este mică: doar 4.200 de locuri, cu posibilitatea de extindere cu încă 2.000. La Constanța, tot investiție CNI: 14 milioane de euro, 5.000 de locuri. Două săli cochete, dar prea mici pentru competiții serioase. De departe, cea mai reușită este cea din Cluj-Napoca. A fost construită cu fonduri locale, dar și cu o finanțare zdravănă venită de la Guvern, pe când prim-ministru era actualul primar, Emil Boc. Cu 15 milioane de euro, mai puțin decât s-a cheltuit la Craiova, s-a construit o sală cu 7.300 de locuri, panglica fiind tăiată în 2014. După trei ani, clujenii au vrut să organizeze Campionatul european de baschet masculin, dar li s-a atras atenția că sala este prea mică. Au mai găsit 16 milioane de lei pentru a duce capacitatea sălii la 10.000 de locuri pe scaune. La această oră, este cea mai mare sală polivalentă din țară, la jumătate din costurile CNI înregistrate la Craiova sau Constanța. Dacă vrem o sală de 10.000 de locuri și am fi la fel de eficienți ca la Cluj, ne-ar trebui deci 20 de milioane de euro. Pentru 16.000 de euro, ar trebui 32 milioane de euro. De unde îi luăm?